Într-o cameră complet întunecată, corpul tău nu este, de fapt, complet întunecat. Pielea emite permanent cantități infime de lumină vizibilă. Fenomenul este real, măsurabil și atât de slab încât ochiul uman nu are nicio șansă să-l observe.
Corpul uman emite lumină de aproximativ 1.000 de ori mai slabă decât pragul de sensibilitate al ochiului. Emisia poartă numele de „ultraweak photon emission” și apare în urma reacțiilor chimice asociate metabolismului celular. Nu este aceeași bioluminescență spectaculoasă întâlnită la licurici și nici nu are legătură cu „aurele” promovate în explicații pseudoștiințifice.
Fenomenul a putut fi fotografiat cu camere CCD extrem de sensibile, răcite pentru a reduce zgomotul electronic. Imaginile au arătat și ceva neașteptat: intensitatea nu rămâne constantă. Emisia urmează un ritm zilnic și poate fi mai puternică în anumite zone ale feței.
Explicația este legată de metabolism. Reacțiile oxidative din celule pot produce molecule aflate temporar într-o stare energetică ridicată. Când acestea revin la nivelul obișnuit, o parte infimă din energie poate pleca sub formă de fotoni.
Așadar, ideea că omul „strălucește” nu este o metaforă. Fizic, se întâmplă chiar acum.
Singura problemă este că avem un spectacol de lumini incorporat și niște ochi complet nepotriviți pentru bilete în primul rând.
