România pierde anual între 3 și 5 milioane de metri cubi de lemn prin tăieri ilegale, potrivit estimărilor Greenpeace România și WWF, bazate pe analiza comparativă a datelor de satelit și a celor din sistemul SUMAL — Sistemul Informațional de Urmărire a Masei Lemnoase. Cifrele oficiale ale Gărzii Forestiere sunt semnificativ mai mici. Discrepanța dintre cele două seturi de date este în sine o poveste despre cum funcționează controlul forestier în România.
Legea care ar trebui să oprească acest proces există. Problema este că nu se aplică.
Ce prevede legislația și ce lipsește din ea
Codul Silvic — Legea 46/2008, cu modificările ulterioare — definește infracțiunile silvice și stabilește răspunderea penală pentru tăierile ilegale. Legea 171/2010 privind stabilirea și sancționarea contravențiilor silvice completează cadrul cu sancțiuni administrative. În 2021, modificări legislative suplimentare au introdus răspunderea solidară a beneficiarilor finali ai lemnului ilegal — adică a companiilor care cumpără și procesează material lemnos provenit din surse ilegale, nu doar a celor care taie efectiv.
Răspunderea solidară a beneficiarilor finali era considerată de specialiști un pas decisiv. Dacă un procesator de lemn sau un exportator știa sau trebuia să știe că materialul provine din tăieri ilegale, răspundea alături de tăietor. Teoretic, acest mecanism ar fi trebuit să deplaseze presiunea financiară a combaterii defrișărilor ilegale dinspre micii tăietori — adesea insolvabili — înspre companiile cu resurse reale.
În practică, niciun dosar penal semnificativ nu a fost finalizat cu condamnare pe baza răspunderii solidare a unui procesator sau exportator de lemn în cei trei ani de la introducerea prevederii.
SUMAL: sistemul care ar trebui să vadă tot
Sistemul Informațional de Urmărire a Masei Lemnoase — SUMAL 2.0 — a fost implementat în 2021 ca instrument de trasabilitate digitală a lemnului de la cioată la destinatarul final. Fiecare transport de lemn necesită un aviz electronic generat în sistem, iar datele sunt teoretic verificabile în timp real de Garda Forestieră și de alte autorități competente.
Analiza comparativă realizată de organizația EIA — Environmental Investigation Agency — în 2022 și 2023 a identificat discrepanțe sistematice între volumele înregistrate în SUMAL și stocurile fizice verificate la depozite și fabrici de cherestea. Avize generate pentru volume mai mici decât cele transportate efectiv, avize duplicate, avize generate post-factum — tehnici documentate care permit introducerea lemnului ilegal în lanțul legal de distribuție.
Garda Forestieră a confirmat existența unor astfel de practici în rapoartele proprii de activitate. Dosarele penale deschise vizează în marea majoritate a cazurilor operatorii de transport și intermediarii — nu companiile procesatoare care constituie destinația finală și beneficiarul economic principal al lemnului ilegal.
Lobby-ul care a modelat legea
Asociațiile din industria lemnului — în special cele reprezentând marii procesatori și exportatori — au fost actori activi în procesul legislativ care a definit forma finală a modificărilor Codului Silvic din 2021. Stenogramele dezbaterilor din comisiile parlamentare de specialitate, disponibile public pe site-ul Camerei Deputaților, arată intervenții repetate ale reprezentanților industriei pentru limitarea sferei de aplicare a răspunderii solidare și pentru introducerea unor praguri de probă mai ridicate pentru angajarea răspunderii beneficiarilor finali.
Forma finală a legii conține prevederi care condiționează răspunderea solidară de dovedirea cunoașterii efective a originii ilegale a lemnului — o condiție extrem de dificil de probat în practică, în absența unor înregistrări sau comunicări explicite între tăietor și procesator.
Prin urmare, legea există. Dar a fost scrisă astfel încât să fie foarte greu de aplicat împotriva celor cu resurse să o eludeze.
Pădurile care dispar în timp ce dosarele se prescriu
Termenele de prescripție pentru infracțiunile silvice sunt, în mai multe categorii, de trei ani. Dosarele penale pentru tăieri ilegale de amploare — care implică volume mari, mai mulți participanți și lanțuri complexe de distribuție — depășesc frecvent această durată fără a ajunge la judecată. Prescripția stinge răspunderea penală. Pădurea nu mai crește înapoi.
România a pierdut, potrivit datelor Global Forest Watch, peste 500.000 de hectare de acoperire forestieră în ultimele două decenii — una dintre cele mai ridicate rate de pierdere forestieră din Uniunea Europeană. O parte din această pierdere este legală — tăieri autorizate în exces față de posibilitatea pădurilor. O parte este ilegală. Proporția exactă nu este cunoscută, pentru că sistemul de monitorizare nu produce date suficient de granulare pentru a distinge cu precizie între cele două categorii.
Ceea ce se știe este că legea care ar trebui să oprească defrișările ilegale nu funcționează ca descurajant efectiv — și că cei care ar putea să o facă să funcționeze au avut un rol activ în a o scrie astfel încât să nu deranjeze prea mult.
