Gheața din Antarctica acoperă un peisaj ce s-a format probabil la dezmembrarea Gondwanei, potrivit IFL Science.
Peisajul a fost descoperit printr-un nou studiu de date prin satelit și imagini radar. Potrivit cercetătorilor, păstrarea acestui peisaj primordial atestă faptul că această Calotă de Gheață a Antarcticii de Est (EAIS) a rămas relativ neschimbată de eoni. Totuși, stabilitatea ar putea fi în curând amenințată de o creștere fără precedent a temperaturilor globale.
Autorii studiului au folosit date din satelit pentru a identifica ondulațiile de pe suprafața calotei de gheață. Ele au oferit indicii cu privire la natura terenului de dedesubt. Folosind tehnici de radio-ecou, ei au reușit apoi să imagineze peisajul acoperit de gheață pe o suprafață de 32.000 de kilometri pătrați.
„Terenul de sub calota glaciară a Antarcticii de Est este mai puțin cunoscut decât suprafața lui Marte”, a explicat profesorul Stewart Jamieson, autorul stuiului.
„E o problemă. Acel peisaj controlează modul în care curge gheața din Antarctica și controlează modul în care ar putea răspunde la schimbările climatice”, a adăugat el.
Ce se află sub gheața din Antarctica
Cercetătorii au identificat trei blocuri montane sculptate de râuri separate de văi adânci în formă de U. Cel mai probabil acest peisaj s-a format în timpul și după destrămarea supercontinentului Gondwana. Apoi au apărut primii ghețari care au contribuit la erodarea văilor la o adâncime de aproximativ 800 de metri.
„Ceea ce găsim este o suprafață de pământ antică care nu a fost erodata de calota de gheață. În schimb, se pare că a fost creată de râuri înainte de apariția gheții”, a spus Jamieson.
„Acest lucru ne spune că nu au existat multe schimbări în această zonă. Acest lucru indică faptul că, deși această parte a calotei de gheață s-ar putea fi retras în vremuri mai calde în trecut, condițiile de pe acest site probabil că nu s-au schimbat prea mult. Asta ne ajută să înțelegem cum ar putea răspunde calota de gheață la încălzirea viitoare și continuă”, a adăugat el.
Este posibil ca peisajul să se fi format în urmă cu 34 de milioane de ani
Autorii studiului explică faptul că peisajul a fost probabil învelit în gheață timp de cel puțin 14 milioane de ani. În această perioadă, cele mai calde temperaturi au avut loc în urmă cu aproximativ trei milioane de ani. De asemenea, cele mai fiabile modele sugerează că EAIS nu s-a retras până la acest peisaj fluvial.
Este chiar posibil ca peisajul antic să se fi format cu 34 de milioane de ani în urmă. Atunci, EAIS a apărut pentru prima dată în urma tranziției Eocen-Oligocen (EOT) de la condiții calde la cele glaciare. Cu toate acestea, nu este clar dacă calota de gheață s-a retras vreodată suficient de departe în această perioadă pentru a expune și a modifica cele trei văi ale râurilor. Acestea se află la aproximativ 350 de kilometri de marginea EAIS.
„Vârsta suprafeței terestre este incertă, dar este probabil să fie anterioară Miocenului mijlociu [acum 14 milioane de ani] și, probabil, datează de la tranziția de la condițiile calde la cele glaciare din Antarctica după EOT”, scriu cercetătorii.
Autorii studiului avertizează că „acum suntem pe cale să dezvoltăm condiții atmosferice similare cu cele care au predominat acum între 34 și 14 [de milioane de ani în urmă]”.
