Nu procesul de producție al plasticului este nociv, ci faptul că nu recuperăm și nu reciclăm responsabil.
Conform unui studiu recent, comandat de Alpha, un producător de ambalaje de plastic, cercetătorii au descoperit că procesul de producție al ambalajului din plastic emite o cantitate mai mică de CO2.
În același timp, consumă o cantitate limitată de energie, prin comparație cu un recipient de același calibru din sticlă sau aluminiu.
În urma studiului realizat, s-a ajuns la concluzia că nu se reciclează pe cât ar trebui și, în ciuda campaniilor constante, foarte multe ambalaje din plastic ajung în natură, ape, mări și oceane.
Procesul de producție au unui recipient de stică implică o amprentă de carbon mai mare decât aceea a unui PET de unică folosință
Conform Radio Eco Natura, din studiu aflăm că sticlele PET reutilizabile pentru apă au performanțe remarcabile, înregistrând cele mai mici cifre în ceea ce privește poluarea (0.023 mg particule/pet), emisia de CO2 (137 g/pet) și consumul de apă (0,76 litri/pet).
În comparație cu PET-ul, cifrele și procentele ambalajului din sticlă sunt considerabil mai mari astfel că, emisia de CO2 pentru sticlă este de 505 g/ambalaj, poluarea aerului este de 0.174 mg/ambalaj, iar consumul de apă 2.95 litri/ambalaj.
Reciclarea plasticului: o problemă constantă
”Chiar dacă înregistrează procente diferite, același lucru se întâmplă și în cazul ambalajelor alimentare, a sticlelor de limonadă și a recipientelor de lapte realizate din plastic reciclat. Pentru ambalajele din aluminiu sau sticlă procesul de fabricare și reciclare este mare consumator de energie”, a precizat Radio Eco Natura pe contul de Facebook.
De asemenea, producătorii de PET-uri livrează preforme către îmbuteliatori, economisind astfel mai mult spațiu. Mai mult, este redusă greutatea autoturismelor care vor consuma mai puțin combustibil și își vor diminua amprenta de carbon din atmosferă.
Deși mulți cred că producerea plasticului este dăunătoare, studiul a concluzionat că reciclarea acestuia rămâne problema constantă.
