Un studiu publicat în februarie 2026 în Science of the Total Environment de cercetători de la Ohio State University a analizat probe de apă din patru stații de tratare din zona Lacului Erie și șase mărci comerciale de apă îmbuteliată. Concluzia: apa îmbuteliată conține de trei ori mai multe particule de nanoplastic decât apa de la robinet tratată.
Nanoplasticele sunt atât de mici — sub un micrometru, de 70 de ori mai subțiri decât un fir de păr uman — încât traversează pereții intestinali și pulmonari direct în sânge, ajungând în organe. Un studiu publicat în Nature Medicine în 2025 a confirmat prezența lor în țesuturi cerebrale, hepatice și renale din cadavre umane.
Sursa principală de nanoplastice din apa îmbuteliată este chiar ambalajul. Plasticul PET al sticlei cedează particule în lichid, mai ales când sticla este expusă la căldură sau lumină solară. Cu cât stă mai mult în depozit sau în mașina înfierbântată, cu atât mai mult plastic ajunge în apă.
Apa de la robinet nu e lipsită de particule plastice — le preia din conductele de distribuție sau din aer. Dar concentrația e semnificativ mai mică. Iar filtrul de tip reverse osmosis sau cărbune activ o reduce și mai mult.
Paradoxul e că milioane de oameni cumpără apă la sticlă tocmai din îngrijorare față de calitatea apei de la robinet — și consumă astfel mai mult plastic, nu mai puțin.
