Când începe un incendiu de vegetație, castorul nu sună la 112 și nici nu pleacă după furtun. Cu mult înainte să apară flăcările, el poate să fi făcut deja ceva foarte util: a construit un baraj.
Apa încetinește, se întinde peste luncă, pătrunde în sol și menține vegetația mai umedă. Rezultatul poate fi spectaculos atunci când împrejurimile ard.
O analiză a cinci incendii mari din vestul Statelor Unite a comparat vegetația din coridoarele cu baraje de castori cu zone similare fără castori. În timpul incendiilor, scăderea indicelui de vegetație a fost de peste trei ori mai mare acolo unde castorii lipseau.
Pe scurt, porțiunile modelate de ei au rămas mai verzi.
Explicația nu este că barajul oprește miraculos frontul de foc. Castorul modifică hidrologia locului. Încetinește apa, ridică nivelul pânzei freatice și creează terenuri umede care rezistă mai bine secetei. Aceste pete pot deveni refugii temporare pentru plante și animale în timpul incendiilor.
Și nu este singurul serviciu ecologic oferit gratuit. Zonele umede create de castori pot stoca carbon, reține sedimente și modifica profund funcționarea unui curs de apă.
Castorul este, tehnic, o rozătoare. Ecologic, începe să semene suspect de mult cu un inginer hidrolog care lucrează fără salariu, fără licitație și fără să depășească bugetul.
