Un studiu inovator a descoperit că violența și trauma pot lăsa semne chimice pe ADN-ul uman care persistă pe parcursul generațiilor.
Cercetătorii au studiat familiile siriene afectate de masacrul de la Hama din 1982 și de războiul civil care a urmat.
Trauma provocată de război poate lăsa urme genetice care sunt transmise nu doar copiilor, ci și nepoților
În cadrul studiului, cercetătorii au colectat ADN-ul de la 138 de persoane din 48 de familii, incluzând bunici, mame și copii.
Rezultatele au arătat că persoanele ale căror bunici au fost însărcinate în timpul asediului de la Hama prezentau 14 modificări genetice legate de trauma trăită.
Modificările nu afectează codul ADN-ului, dar adaugă etichete chimice care pot schimba modul în care funcționează genele. Acest fenomen este cunoscut sub numele de epigenetică.
Bebelușii expuși la război în uter au prezentat semne de îmbătrânire biologică accelerată
Studiul a mai arătat că persoanele care au trăit direct violența au avut 21 de markeri genetici diferiți, iar bebelușii expuși la război în uter au prezentat semne de îmbătrânire biologică accelerată.
Noile descoperiri sugerează că stresul provocat de violență poate declanșa reacții genetice similare în rândul diferitelor persoane și generații.
Deși cercetătorii nu sunt încă siguri ce înseamnă aceste modificări pentru sănătate, alte studii au legat markeri similari de afecțiuni precum diabetul și obezitatea.
Acest răspuns genetic la stres ar putea fi întâlnit și în alte situații, precum abuzurile domestice sau violența cu arme de foc
Aceste rezultate ar putea explica de ce ciclurile de traumă și sărăcie sunt atât de greu de rupt.
În ciuda dificultăților, cercetătorii au observat cât de puternice și reziliente sunt aceste familii.
Multe dintre acestea au reușit să își construiască vieți noi, în ciuda experiențelor traumatizante prin care au trecut.