Timp de decenii, standardele de siguranță pentru substanțele cancerigene din apă au fost stabilite pe baza testelor efectuate pe animale adulte. Un studiu publicat în aprilie 2026 în Nature Communications de cercetători de la Massachusetts Institute of Technology arată că această abordare are o lacună gravă: copiii sunt semnificativ mai vulnerabili decât adulții la cel puțin un contaminant comun — NDMA, prescurtare de la N-nitrozodimetilamină.
Ce este NDMA și unde apare
NDMA nu este o substanță produsă intenționat. Este un subprodus al proceselor industriale, al fabricației unor pesticide și produse din cauciuc. Se poate forma și ca impuritate în medicamente — a generat retrageri globale când a fost descoperit în valsartan, un medicament pentru hipertensiune, și în metformină, un antidiabetic oral. Apare și în apa de băut contaminată din apropierea siturilor chimice industriale, în anumite alimente procesate și în fumul de țigară.
Problema nu e nouă. În anii 1990, locuitorii orașului Wilmington din statul Massachusetts au observat o creștere îngrijorătoare a cazurilor de cancer la copii. Între 1990 și 2000, 22 de copii din oraș au fost diagnosticați cu cancer — o rată anormală față de media regională. Investigațiile au identificat NDMA în apa potabilă a orașului, provenită din contaminarea unui sit chimic industrial. Un raport din 2021 al Departamentului de Sănătate din Massachusetts a sugerat legătura dintre expunere și cazurile de cancer. Fântânile contaminate au fost închise în 2003, dar întrebarea rămânea deschisă: de ce copiii sunt mai afectați?
Mecanismul, acum explicat
Studiul MIT din 2026, condus de profesoara Bevin Engelward de la departamentul de inginerie biologică, a expus două grupuri de șoareci — juvenili de trei săptămâni și adulți de trei luni — la apă cu NDMA în concentrație de 5 părți per milion, timp de două săptămâni. Rezultatele au fost nete: animalele juvenile au dezvoltat leziuni ADN semnificativ mai extinse și cancere mult mai frecvent decât adulții, la aceeași expunere inițială.
Mecanismul identificat este diviziunea celulară accelerată. Celulele copiilor se divid rapid — mult mai rapid decât celulele adulților. Când NDMA produce o leziune ADN, aceasta devine o mutație permanentă tocmai în momentul diviziunii. Cu cât celulele se divid mai repede, cu atât mai multe mutații se acumulează, cu atât mai mare e riscul oncogen. La șoarecii adulți, același efect a apărut doar când cercetătorii au stimulat artificial proliferarea celulară prin tratament hormonal tiroidian — confirmând că rata de diviziune e factorul determinant, nu vârsta în sine.
Ficatul a fost organul primar afectat, dar la șoarecii juvenili au apărut și cancere în plămâni și sistemul limfatic — sugerând efecte sistemice în organismele tinere, aflate în creștere.
Ce schimbă această descoperire
Implicațiile depășesc NDMA. Cercetătorii subliniază că marea majoritate a testelor de siguranță pentru substanțe potențial cancerigene sunt efectuate pe animale adulte — adică tocmai pe modelele mai puțin sensibile. Profesoara Engelward formulează explicit problema: „Sperăm că grupurile care fac testări de siguranță vor schimba paradigma și vor începe să testeze pe animale tinere, pentru a putea identifica potențialii cancerigeni înainte ca oamenii să fie expuși.”
Pentru părinți, concluzia practică nu e panica, ci vigilența: filtrarea apei de la robinet cu filtre certificate pentru nitrozamine, verificarea listelor de retragere a medicamentelor care conțin NDMA și reducerea expunerii copiilor la alimente procesate intens.
