Potrivit unui nou studiu, copiii expuși violenței în familie prezintă același tipar de activitate cerebrală ca soldații aflați pe front.

Aceasta este prima cercetare funcțională prin RMN care a investigat impactul abuzului fizic și al violenței domestice asupra copiilor.

Cercetătorii de la UCL, în colaborare cu Centrul Anna Freud, au descoperit că expunerea la violența familială se corela cu o activitate crescută în două zone ale creierului — insula anterioară și amigdala — atunci când copiii vizionau imagini cu fețe furioase.

Studiile anterioare de fMRI asupra soldaților expuși la situații de luptă violente au evidențiat același tipar de activare în aceste regiuni cerebrale, implicate în detectarea amenințărilor.

Autorii sugerează că atât copiii maltratați, cât și soldații s-ar fi adaptat pentru a fi ”hiperconștienți” de pericolul din mediul lor

Cu toate acestea, insula anterioară și amigdala sunt, de asemenea, zone ale creierului implicate în tulburările de anxietate.

Adaptarea neuronală în aceste regiuni poate ajuta la explicarea motivului pentru care copiii expuși la violența în familie sunt expuși unui risc mai mare de a dezvolta probleme de anxietate mai târziu în viață.

Dr. Eamon McCrory, autor principal al Diviziei de Psihologie și Științe ale Limbajului din cadrul UCL și al Centrului Anna Freud, a declarat: ”Abia acum începem să înțelegem cum abuzul asupra copiilor influențează funcționarea sistemelor emoționale ale creierului. Această cercetare este importantă deoarece ne oferă primele indicii cu privire la modul în care regiunile din creierul copilului se pot adapta la experiențele timpurii de abuz în familie”.

Dr. McCrory a adăugat: ”Toți copiii studiați erau sănătoși și niciunul nu suferea de probleme de sănătate mintală. Ceea ce am demonstrat este că expunerea la violența în familie este asociată cu modificări ale funcționării creierului în absența simptomelor psihiatrice și că aceste modificări pot reprezenta un factor de risc neuronal subiacent. Sugerăm că aceste modificări pot fi adaptative pentru copil pe termen scurt, dar pot crește riscul pe termen lung”.

Studiul publicat în revista Current Biology a scanat creierele a 43 de copii folosind imagistica fMRI

Dintre aceștia, 20 de copii expuși la violență documentată în familie au fost comparați cu 23 de copii de aceeași vârstă, care nu avuseseră astfel de experiențe.

Vârsta medie a copiilor maltratați era de 12 ani, iar toți fuseseră direcționați către serviciile sociale din Londra.

În timpul scanării, copiilor li s-au prezentat imagini cu fețe masculine și feminine care exprimau emoții triste, calme sau furioase.

Sarcina lor era să identifice doar sexul persoanei, astfel încât procesarea emoțională a feței era incidentală.

Rezultatele au arătat că, în cazul copiilor expuși la violență acasă, insula anterioară și amigdala prezentau o activitate crescută ca răspuns la fețele furioase

Profesorul Peter Fonagy, director executiv al Centrului Anna Freud și profesor de psihologie la UCL, a punctat: ”Cercetarea inovatoare a dr. McCrory ne-a adus, fără îndoială, cu un pas important mai aproape de înțelegerea devastării pe care o poate lăsa în urma sa expunerea copiilor la violență”.

Descoperirile sale interesante confirmă efectele traumatice pe care aceste experiențe le au asupra dezvoltării creierului.

Profesorul Fonagy a adăugat: ”Raportul ar trebui să îi motiveze pe clinicieni și asistenții sociali să își dubleze eforturile pentru a proteja copiii de violență. Ajutându-ne să înțelegem consecințele maltratării, descoperirile oferă, de asemenea, o nouă inspirație pentru dezvoltarea de strategii de tratament eficiente pentru a proteja copiii de consecințele maltratării”.

Dr. McCrory: ”Chiar dacă știm că maltratarea reprezintă unul dintre cei mai puternici factori de risc din mediul înconjurător asociați cu anxietatea și depresia, se știe relativ puțin despre modul în care astfel de adversități ”pătrund sub piele” și sporesc vulnerabilitatea ulterioară a copilului”

”Următorul pas pentru noi este să încercăm să înțelegem cât de stabile sunt aceste schimbări. Nu toți copiii expuși la violența în familie vor dezvolta probleme de sănătate mintală; mulți își revin și duc o viață de succes. Vrem să aflăm mai multe despre mecanismele care ajută unii copii să devină rezistenți”.