Fosfogedonul se referă la folosirea abuzivă a fosforului care ar putea duce la o lipsă de îngrășăminte ce ar perturba producția mondială de alimente, conform The Guardian.
De asemenea, utilizarea excesivă a fosforului crește emisiile de metan. Acestea contribuie la încălzirea globală și criza climatică, potrivit cercetătorilor.
„Am atins un punct de cotitură critic”, a spusPhil Haygarth, profesor la Universitatea Lancaster.
„S-ar putea să ne întoarcem, dar trebuie să ne unim și să fim mult mai deștepți în modul în care folosim fosforul. Dacă nu o facem, ne confruntăm cu o calamitate pe care am numit-o fosfogedon”, a mai spus el.
În 1669, Hennig Brandt, alchimist german, a descoperit fosforul și l-a izolat din urină. De atunci s-a dovedit a fi esențial pentru viață. Oasele și dinții sunt formați în mare parte din mineralul fosfat de calciu, un compus derivat din acesta. Fosforul se găsește, totodată, și în ADN-ul uman.
„Nu există viață pe Pământ fără fosfor”, a spus Penny Johnes, profesoară la Universitatea Bristol.
Fosfogedonul, o nouă amenințare pentru mediu
Aproximativ 50 de milioane de tone de îngrășăminte cu fosfat sunt vândute în întreaga lume anual. Acestea joacă un rol crucial în asigurarea hranei pentru cei 8 miliarde de locuitori ai planetei.
Există, însă, o problemă. Zăcămintele mari de fosfor se găsesc doar în câteva țări. Maroc și Sahara de Vest au cea mai mare cantitate. China deține al doilea cel mai mare zăcământ, iar Algeria al treilea.
În schimb, rezervele din SUA au scăzut la 1% din nivelurile anterioare.
„Rezervele de fosfat de rocă sunt relativ rare și s-au epuizat odată cu extracția lor pentru producția de îngrășăminte”, a spus Johnes.
Se pare că mai sunt doar câțiva ani până ce omenirea va atinge „apogeul de fosfor”. Ulterior, rezervele vor scădea, iar multe națiuni vor avea probleme în a-și hrăni cetățenii.
Aceste pericole au fost evidențiate odată cu publicarea în SUA a cărții The Devil’s Element: Phosphorus and a World Out of Balance, de Dan Egan. Cartea nu a fost încă publicată în Marea Britanie, dar reflectă preocupările ridicate recent de oamenii de știință britanici.
Cercetătorii din Marea Britanie ridică și alte probleme
Oamenii de știință britanici spun că am devenit inconștienți în folosirea fosfaților în agricultură. Deversările de efluenți bogați în fosfor au declanșat contaminarea pe scară largă a apei și au creat înfloriri de alge dăunătoare. Cele mai mari rezerve de apă dulce din lume sunt acum afectate, inclusiv Lacul Baikal, Lacul Victoria și Lacul Erie. Înfloririle de la Erie au dus la otrăvirea apei potabile locale în ultimii ani.
„Așa cum fac pe uscat, fosfații ajută plantele acvatice să crească”, a spus Haygarth, care este coautor al cărții menționate mai sus.
„Acest lucru duce la consecințe dezastruoase în râuri, lacuri și mări”, a adăugat el.
„Multe dintre aceste rezerve de apă au devenit zone moarte, iar puține animale mai supraviețuiesc. O zonă moartă se formează acum în Golful Mexic în fiecare vară, de exemplu”, a mai spus Haygarth.
Răspândirea globală a elementului dezvăluie cât de profund modelează acum umanitatea alcătuirea planetei noastre, a adăugat Johnes.
„Pe de o parte, dezgropăm zăcăminte vechi de carbon de cărbune, petrol și gaze, le ardem și pompăm miliarde de tone de dioxid de carbon în atmosferă, declanșând schimbările climatice.
Pe de altă parte, exploatăm și rezerve de minerale, dar în acest caz le transformăm în îngrășământ care este spălat în râuri și mări, unde declanșează înflorirea algelor. În ambele cazuri, aceste mari translocații provoacă ravagii planetare”, a concluzionat Penny Johnes.
