România, codașă la reciclarea și valorificarea deșeurilor de ambalaje în Europa

România se află pe ultimele poziții la nivelul Uniunii Europene în ceea ce privește reciclarea și valorificarea deșeurilor de ambalaje.

Federația Europeană pentru Managementul Deșeurilor cuprinde 18 asociații naționale din Uniunea Europeană, Asociația Europeană de Liber Schimb și Marea Britanie și încearcă să dirijeze Europa spre o economie circulară. Federația înglobează 3.000 de companii private de management al deșeurilor, 1.100 de centre de compostare, 260 de instalații de energie din deșeuri, 2.400 de centre de reciclare și sortare, 320.000 de angajați, 900 de gropi de gunoi și cinci miliarde de euro investiți anual.

Există mai multe directive europene privind obiectivele de reciclare, în cazul deșeurilor solide dorind să se ajungă la o rată de 65% până în 2035, în cazul ambalajelor la o rată 70% până în 2030, iar în cazul deșeurilor din materialele de construcții la o rată de 70% până în 2030. În cazul deșeurilor din echipamentele electronice se dorește o rată între 55 și 80%, în funcție de loc.

De ce avem nevoie pentru o economie circulară, inclusiv în România?

• Angajament puternic din partea industriei de producție;

Realizarea unei economii circulare și eficiente din punct de vedere al resurselor necesită schimbări majore în modelele de producție și consum. Astăzi, toate eforturile noastre ar putea fi zadarnice fără contribuția producătorilor. Fără o strategie care să ia în considerare și sfârșitul duratei de viață a produsului nu poate exista o economie circulară reală.

• Sustenabilitate;

Aceasta implică două lucruri.

1. Proiectarea ecologică, ce vizează durabilitatea mediului de-a lungul lanțului valoric al produsului;
2. Proiectarea pentru reciclare, ce vizează proiectarea produsului pentru a-i asigura reciclabilitatea;

• Conținut reciclat obligatoriu și achiziții publice verzi pentru a crea o piață circulară;

Înlocuirea materialelor noi cu materiale reciclate asigură o piață funcțională, reduce costurile și reduce impactul asupra mediului.

• Criterii armonizate de lichidare a deșeurilor pentru mai multe fluxuri de deșeuri;
• Taxonomie pentru toate activitățile din economia circulară;

Taxonomia ajută Uniunea Europeană să identifice investițiile durabile pentru implementarea acordului ecologic european.

• Recunoașterea rolului industriei de gestionare a deșeurilor;

Având în vedere că industria de gestionare a deșeurilor reprezintă forța motrice a unei economii durabile, Uniunea Europeană trebuie să recunoască contribuția acesteia și să o facă eligibilă pentru instrumentele de reglementare relevante.

Situația deșeurilor în România și Uniunea Europeană

Mai jos, vă prezentăm statisticile privitoare la deșeurile de ambalaje în statele membre ale Uniunii Europene și unele țări non-membre.

În graficele de mai jos sunt prezentate informații legate de cantitățile de deșeuri de ambalaje produse la nivelul țărilor europene, procentele acestora per locuitor și ratele de reciclare și valorificare la nivelul fiecărei țări.

Generarea de deșeuri de ambalaje

În 2020, deșeurile de ambalaje au fost estimate la 177,9 kg per locuitor în Uniunea Europeană. Cantitatea a variat între 66 kg pe locuitor în Croația și 225,8 kg pe locuitor în Germania.

Figura 1 arată proporțiile deșeurilor de ambalaje în anul 2020.

• hârtia si cartonul – 41,1 %;
• plasticul – 19,4 %;
• sticla – 19,1 %;
• lemnul – 15,2 %;
• metalul – 5,0 %;
• Alte materiale reprezintă 0,2 % din volumul total de deșeuri de ambalaje în 2020;

Ambalajele de lemn și sticlă, în ușoară scădere

În ceea ce privește evoluția cantității de deșeuri în Uniunea Europeană între 2009 și 2020, se constată o creștere cu 20,6%, sau 13 milioane de tone (Figura 2).

Volumul total de deșeuri de ambalaje a fost estimat în 2020 la 79,6 milioane de tone. Cifra reprezintă o creștere cu 0.3 % față de anul precedent, 2019. Creșterea s-a datorat în special ambalajelor din hârtie și carton, dar și ambalajelor din plastic. Ambalajele metalice au rămas aproximativ stabile, cu o creștere de 0,2% față de 2019. O scădere de 2,7% au înregistrat ambalajele de lemn, iar de 0,2% ambalajele din sticlă.

În cei 11 ani, hârtia și cartonul au fost principalele surse de deșeuri, reprezentând 32,7 milioane de tone. Plasticul s-a plasat pe locul 2, cu 15,5 milioane de tone, iar sticla pe 3, cu 15,2 milioane de tone.

În ceea ce privește creșterea procentuală în cei 11 ani, din 2009 până în 2020, cantitatea de deșeuri a crescut astfel:

• plastic – 26,7%;
• hârtie și carton – 25,3%;
• lemn – 16,7%;
• sticla – 13,5%;metal – 6,7%;

Deșeuri de ambalaje pentru fiecare tip în parte

Figura 3 prezintă evoluția cantității de deșeuri generate pe locuitor în Uniunea Europeană între 2009 și 2020.

Comparativ cu volumul total de deșeuri de ambalaje generate în 2009, care a fost 149,9 kg, volumul total în 2020 a crescut cu 28,0 kg pe locuitor, ajungând la 177,9 kg.

După cum se poate observa în grafic, cantitatea de deșeuri din lemn a înregistrat o scădere sesizabilă în anul 2017, scădere ce poate fi pusă pe seama Brexit-ului. Procesul de ieșire al Marii Britanii din Uniunea Europeană a fost demarat în 2017 și încheiat la 31 ianuarie 2020.

Cum stăm la capitolul reciclare și valorificare

În cazul evoluției volumului de deșeuri generate de ambalaje pe locuitor, reciclate și valorificate (Figura 4), cantitatea de deșeuri de ambalaje generată în 2020 a crescut cu 0,2% față de 2019. Între 2009 și 2020, cantitatea de deșeuri de ambalaje a crescut cu 18,7%, dar, din fericire, volumele de reciclare și valorificare au crescut procentual și mai mult, cu 25,2%, respectiv 21,4%.

Figura 5 prezintă evoluția ratelor de reciclare și valorificare în perioada 2009–2020.

Astfel, rata de reciclare a deșeurilor de ambalaje a crescut de la 62,6% în 2009 la 64,0% în 2020. Totuși, în 2020 a existat o scădere de 0,6% față de 2019. Maximul a fost atins în 2017, când s-a înregistrat o rată de reciclare de aproximativ 67%.

Rata de valorificare, inclusiv de incinerare la instalații de incinerare a deșeurilor pentru obținerea de energie, a crescut de la 75,8 % în 2009 la 79,9 % în 2020. La fel ca în cazul reciclării a existat totuși o scădere de 0,8% în acest caz față de 2019.

România și țările europene la reciclare și valorificare

În Figura 6 sunt reprezentate kilogramele de deșeuri de ambalaje produse și reciclate per locuitor la nivelul țărilor europene. În acest caz, când ne referim la deșeuri de ambalaje, înglobăm sticlă, hârtie și carton, metal, plastic, lemn și altele.

Conform graficului, 15 state membre ale Uniunii Europene au generat peste 150 de kilograme de deșeuri de ambalaje per locuitor în 2020. Cea mai mică valoare a fost înregistrată în Croația, 66 kg/loc, iar cea mai mare în Germania, 225,8kg/loc. În ceea ce privește reciclarea, Croația a reciclat 35,8 kg/loc, iar Germania a reciclat 153,8kg/loc. România a generat aproape 120kg/loc și a reciclat puțin peste 40kg/loc.

În tabelul de mai jos (Tabelul 1) sunt prezentate ratele valorificării și reciclării deșeurilor de ambalaje în 2020 în fiecare țară.

Care sunt țintele în ceea ce privește valorificarea și reciclarea deșeurilor de ambalaje

Acestea sunt prevăzute în Articolul 6 din Directiva privind deșeurile de ambalaje. Țintele trebuiau îndeplinite în 2008 pentru prima dată de toate țările.

Directiva privind deșeurile de ambalaje stabilește următoarele obiective:

• o rată de valorificare de minimum 60 % pentru toate deșeurile, inclusiv cele incinerate;
• între 55% și 80% din deșeurile de ambalaje să fie reciclate;
• minim 60% pentru sticlă, hârtie și carton;
• 50% pentru metale;
• 22,5% pentru materiale plastice;
• 15% pentru lemn.

Conform Tabelului 1, Belgia a avut cea mai mare rată de valorificare în 2020, 98,9 %. Belgia a avut, de asemenea, cea mai mare rată de reciclare, 79,2 %. România s-a plasat pe ultimul loc la nivelul țărilor europene, cu 42,5% deșeuri valorificate și 39,9% deșeuri reciclate.

În cazul ponderii opțiunilor de valorificare (Figura 7), în toate statele europene ponderea majoră de recuperare este reciclarea. În 2020, cea mai mare valorificare în energie din deșeurile de ambalaje dintre statele membre ale UE a fost în Finlanda, 39,5 %. În unele țări, de pildă Malta, nu a existat o recuperare de energie din deșeurile de ambalaje. România a înregistrat o pondere insignifiantă de valorificare.

România, din nou codașă

În Figura 8 e prezentată rata de reciclare a tuturor deșeurilor de ambalaje pentru statele europene în 2020. Reciclarea acoperă reciclarea materialelor și alte forme de reciclare, precum cea organică.

Deși rata de reciclare a scăzut, ținta de 55 % deșeuri de ambalaje reciclate
a fost satisfăcută de toate statele membre, cu excepția Croației (54,2 %), Ungariei (52,4 %), Maltei (40,0 %) și României (39,9 %).

România stă mai bine la reciclarea plasticului

Obiectivul de 22,5 % de deșeuri de ambalaje din plastic reciclat a fost atins de toate statele membre, cu excepția Franței (21,4 %) și Maltei (10,2 %) – Figura 9.

Cu toate acestea, ratele de recuperare au fost sub ținta dorită de 60% în Polonia (59,9%), Ungaria (55,3%), Croația (54,7%), România (42,5%) și Malta (40,0%), după cum se observă în Figura 10.

Concluzii

• Cantitatea de deșeuri de ambalaje a crescut în perioada 2009-2020. În 2020,
  cantitatea de deșeuri de ambalaje a scăzut ușor după ce a crescut constant din 2012;
• În perioada 2009–2020, generarea tuturor tipurilor de deșeuri de ambalaje a crescut, deși la un
  măsură diferită. Cea mai mare creștere de deșeuri a fost observată pentru ambalajele din plastic, hârtie și carton și lemn;
• Rata de reciclare a crescut constant până în 2016. De atunci, a scăzut la nivelurile din 2011;