Emisiile de metan din zonele umede tropicale au crescut din 2006 și s-au accelerat cu aceeași viteză vertiginoasă ca atunci când clima Pământului a trecut de la o perioadă glaciară la una interglaciară, potrivit Live Science.
Creșterea dramatică a metanului din atmosferă în ultimii 16 ani poate fi un semn că clima Pământului s-ar putea schimba în decenii, au avertizat oamenii de știință.
Cantități mari de metan care se emană din zonele umede tropicale în atmosfera Pământului ar putea declanșa o încălzire puternică. Aceasta ar fi similară cu evenimentele de „încheiere” care au pus capăt erelor glaciare. Atunci, întinderile înghețate au fost înlocuite cu savana tropicală.
Cercetătorii au detectat pentru prima dată un vârf ciudat al emisiilor de metan în 2006, dar până acum nu era clar de unde se scurge gazul și dacă acesta constituia o tendință nouă.
„O terminare este o reorganizare majoră a sistemului climatic al Pământului”, a declarat autorul principal al studiului, Euan Nisbet. El este profesor emerit de științe ale Pământului la Royal Holloway, Universitatea din Londra.
„Aceste schimbări repetate au dus lumea din erele glaciare în perioade interglaciare, ca acum”, a adăugat acesta.
Creștere misterioasă a emisiilor de metan
Terminările erei glaciare au loc de obicei în trei faze, care sunt înregistrate în nucleele de gheață. Faza inițială este caracterizată de o creștere treptată a metanului și a CO2. Aceasta duce la încălzirea globală pe parcursul a câteva mii de ani. Ea este urmată de o creștere bruscă a temperaturilor alimentată de o explozie de metan. Apoi se stabilizează într-o a treia fază care durează câteva mii de ani.
„În cadrul încetării, care durează mii de ani, există această fază abruptă, care durează doar câteva decenii”, a spus Nisbet.
„În această fază bruscă, metanul crește și probabil este emanat de zonele umede tropicale”, a mai adăugat el.
Metanul este un gaz cu efect de seră puternic eliberat atât de activitățile umane. El provine din arderea combustibililor fosili, gropile de gunoi și agricultură. Totuși, el mai este eliberat și de procese naturale, cum ar fi descompunerea în zonele umede. Emisiile umane au crescut în anii 1980 odată cu expansiunea industriei gazelor naturale și s-au stabilizat în anii 1990, a spus Nisbet.
Zona umedă tropicală, responsabilă pentru emisiile de metan
Dar la sfârșitul lui 2006, sa întâmplat ceva „foarte, foarte ciudat”, a spus el. Metanul a început să crească din nou, dar nu a existat nicio schimbare dramatică în activitatea umană. Apoi, în 2013, Nisbet și colegii săi și-au dat seama că această creștere se accelerează. Până în 2020, metanul a crescut cu cel mai rapid ritm înregistrat, a spus el.
„Se pare că s-a activat o sursă mare și nouă de metan”, a spus Nisbet.
O serie de studii din 2019 a atribuit în cele din urmă creșterea ciudată a emisiilor în creștere zonei umede tropicale, predominant din Africa.
O „schimbare semnificativă” a vremii tropicale, atribuită schimbărilor climatice cauzate de om, a determinat zonele umede să devină mai mari și să crească mai multe plante acolo. Asta a dus la o mai mare descompunere – un proces care produce metan, a spus Nisbet.
În noul studiu, publicat pe 14 iulie în revista Global Biogeochemical Cycles, Nisbet și colegii săi au comparat tendințele actuale ale metanului atmosferic cu faza bruscă de încălzire în timpul încheierii erei glaciare.
„Cea mai apropiată analogie pe care o avem cu ceea ce credem că se întâmplă astăzi este aceste terminări”, a spus Nisbet.
