Încearcă un experiment care durează cinci secunde. Apropie-te de oglindă, privește-ți ochiul stâng, apoi mută rapid privirea spre ochiul drept. Repetă de câteva ori. Știi că ochii se mișcă, dar nu îi vei vedea niciodată în timpul deplasării.
Mișcările rapide prin care privirea sare de la un punct la altul se numesc sacade. Oamenii fac peste 100.000 de asemenea mișcări într-o zi. Dacă am percepe integral fiecare deplasare, imaginea lumii ar aluneca violent pe retină de fiecare dată când ne-am muta privirea.
Creierul și sistemul vizual rezolvă problema printr-un fenomen numit suprimare sacadică. Sensibilitatea vizuală scade puternic în jurul momentului în care ochii se deplasează, iar semnalele de mișcare nu ajung în conștiință în forma în care ne-am aștepta.
Nu devenim complet orbi. Procesarea vizuală este modificată pentru o fracțiune foarte scurtă de timp, iar imaginile stabile de dinainte și de după mișcare contribuie la senzația unei lumi continue.
De aceea, altcineva îți poate vedea perfect ochii mișcându-se, iar o cameră video îi poate filma fără probleme. Numai tu ratezi spectacolul.
Oglinda arată aproape orice îi pui în față. Există însă o mișcare făcută chiar de tine pe care propriul creier refuză să ți-o proiecteze.
