Statuia Moai Ahu Tahai se află în partea de est a Rapa Nui, cunoscută și sub numele de Insula Paștelui. Aceasta are o înălțime impresionantă de 4,5 metri. Statuia e sculptată dintr-o rocă vulcanică moale, potrivit The Guardian.

Miile de statui Moai au fost ridicate aproximativ între 1100 și 1700 ca o reprezentare a populației ancestrale a insulei.

Monoliții au trecut peste vicisitudinile vremii, de la luptele între populațiile polineziene până la jafurile colonizatorilor. Statuile Moai au supraviețuit și Imperiului Britanic, atunci când soldații le foloseau pentru a învăța să tragă la țintă.

Schimbările climatice afectează statuile Moai de pe Insula Paștelui

Ultimul adversar al statuilor ar putea fi însă schimbările climatice. Fața statuii Ahu Tahai și-a pierdut treptat trăsăturile originale. Tăietura nasului și orbitele ochilor și-au pierdut farmecul de odinioară. Mâinile sale, cândva proeminente, par acum lipite de corp.

„Detaliile se pierd din cauza eroziunii straturilor de rocă”, a zis Daniela Meza Marchan, cercetător al comunității indigene Ma’u Henua, care are grijă de siturile arheologice sacre ale insulei.

În ultimele trei decenii, precipitațiile au fost tot mai puține pe Insula Paștelui. Ploile mai puternice au căzut doar sporadic. „Avem vreme mult mai extremă decât înainte”, a precizat Meza Marchan. „Perioade cu multe precipitații, urmate de perioade prelungite de secetă.”, a completat ea.

Ploile torențiale au un efect devastator asupra statuilor Moai. Fiind sculptate din tuf vulcanic „un material care, prin natură, este susceptibil la deteriorare, erodat de vânt şi ionizat de ploaie”, a zis Meza, statuile se degradează.

Meza Marchan restaurează cele mai deteriorate statui prin curățarea microorganismelor invazive precum lichenii și mușchii. Ea aplică pe statui o substanță dedicată pentru întărirea pietrei, după care adaugă o alta pentru a le proteja de daunele provocate de ploaie.

Livrarea produselor conservatoare specializate din Italia către îndepărtata insula Pacific este excesiv de costisitoare din cauza taxelor de import din Chile, care sunt „chiar mai scumpe decât produsele în sine”, potrivit Mezei Marchan.

Conservarea statuilor Moai, tot mai costisitoare și dificilă

Ultima dată când Meza Marchan a efectuat lucrări de conservare a moai a fost în 2017, la Ahu Huri a Urenga. Aceasta este singura statuie Moai cu patru mâini. Procesul a durat trei luni și a fost realizat împreună cu specialiști italieni de la Istituto Lorenzo de’ Medici, serviciul forestier național din Chile și comunitatea indigenă.

Cercetătorii au mai restaurat și Ahu Tongariki, 15 statui moai din estul insulei, între 2003 și 2006.

Noile proiecte de restaurate sunt supravegheate de comunitatea indigenă Ma’u Henua. Acești oameni se asigură că restaurările că îndeplinesc criterii stricte de calitate. Comunitatea locală este responsabilă pentru selectarea siturilor care necesită o atenție sporită. Problema este că restaurarea necesită permisiunea consiliului pentru monumente naționale din Chile, care intră în subordinea Ministerului Culturii.

„Ei cer multe specificații, așa că până acum am lucrat cu doar câțiva Moai”, a zis Meza Marchan. „Avem nevoie de un program [mai urgent]”, a mai punctat ea.

Următorul proiect al Mezei este de a restaura mai multe statui Moai deteriorate de un incendiu de vegetație din 2022.

Incendiul a cuprins 100 de hectare din parcul național, carbonizând zeci de statui. Seceta puternică a dus la propagarea focului, care a avut urmări catastrofale pentru vegetația de pe insulă – o altă consecință a crizei climatice.