Începând cu data de 1 martie, operatorul de salubritate Supercom și-a început acrivitatea în municipiul Cluj-Napoca, după ce a câștigat licitația pentru serviciile publice de salubrizare stradală și deszăpezire anul trecut, în luna decembrie.
Noul contract în valoare de peste 15 milioane de euro „a spart” după 14 ani monopolul celor de la Rosal, scrie PS News.
Noua societate de salubritate care va opera în Cluj își va desfășura activitatea cu peste 200 de angajați și cu o flotă performantă de 40 de echipamente Euro 6 și echipamente electrice, anunță oficialii companiei.
“Astăzi a început o etapă nouă în traseul de performanță al Supercom. Cu fiecare contract nou, vrem să devenim mai buni, să investim mai mult în echipamente performante și să asigurăm cele mai optime condiții de lucru angajaților noștri pentru a putea oferi nu doar servicii de calitate, ci mai ales pentru a arăta respectul profund pe care îl avem față de cetățenii în serviciul cărora suntem. Ne-am propus să ridicăm standardul industriei de salubrizare publică și de management al deșeurilor, să devenim un model. Suntem responsabili în fața cetățenilor și a autorităților publice locale și centrale de a duce ideea de curățenie la un nivel ireproșabil”, a declarat Ilie Ionel Ciuclea, Președinte al S.C. Supercom S.A.
Totuși, aceiași oficiali ai Supercom „au uitat” să menționeze faptul că și-au început activitatea FĂRĂ a avea autorizație de mediu.
Pentru moment, Supercom are doar o decizie de emitere a autorizației de mediu, care poate fi contestată în termen de 30 de zile de la data la care aceasta a fost formulate.
Potrivit Capitolului II din Ordonanța de Urgență nr. 195/2005 privind protecția mediului, art. 14 alin. 2 și 3, se precizează că „Funcționarea fără autorizație de mediu este interzisă pentru activitățile care fac obiectul procedurii de autorizare din punct de vedere al protecției mediului” și că „Funcționarea fără autorizație integrată de mediu este interzisă pentru activitățile supuse legislatiei privind prevenirea și controlul integrat al poluării”.
Lăsăm amprente oriunde mergem, orice am face. Putem fi identificați după amprenta digitală, după amprenta de retină sau după amprenta dentară. Ne lăsăm amprenta asupra unui om. Prezența noastră (fizică sau psihică) are capacitatea de a schimba lucruri.
Există, însă, și-o altfel de amprentă: cea pe care o lăsăm asupra mediului și asupra naturii. Amprenta de carbon. Spre deosebire de restul amprentelor, amprenta de carbon are doar impact negativ.
”Amprenta de carbon se calculează prin adunarea emisiilor de CO2 rezultate în urma activităţilor zilnie pe o perioadă de un an: consumul de electricitate şi de apă, mijloace de transport, alimentaţie, îmbrăcăminte, călătorii, generarea de deşeuri. Toate activităţile umane implică emisii de dioxid de carbon, având un impact direct asupra schimbărilor climatice”.
Noi suntem cei care producem gazele de seră. Noi suntem cei care contribuim, în mod activ, la schimbările climatice. Cu alte cuvinte, tot confortul pe care ni l-a adus tehnologia se răsfrânge, vrând-nevrând, în mod nociv asupra planetei. Câtă apă consumăm, cât timp ținem lumina aprinsă, câte electrocasnice folosim, pentru cât timp, ce clasă energetică alegem, ce mod de deplasare utilizăm, cât și cum ne încălzim.
În mod evident, primul lucru la care ne gândim este factura. Dar dacă factura aceea nu ne lovește numai contul bancar? Dacă factura aceea are un impact nociv, aproape criminal asupra planetei?
Conform statisticilor Eurostat, un european produce, în medie, 10 tone de CO2, pe parcursul unui an. Un copac reușește să absoarbă, în același interval, doar 1 tonă de CO2. Și vorbim aici doar pe o persoană obișnuită. Înmulțiți 10 tone pe an cu câte persoane locuiesc într-un bloc. Sau cu câte lucrează într-o firmă. Sau cu o fabrică întreagă. Calculați fabricile și încercați să vă aduceți aminte cam cât se defrișează, doar în România. S-ar putea ca rezultatul om versus păduri să iasă negativ.
Poluarea lasă amprente nocive
Într-un univers ideal, ne-am retrage în păduri și am adopta un stil de viață cât mai aproape de natură. Nu putem face asta. Suntem obișnuiți cu confortul, nu putem renunța la stilul de viață pe care secole de dezvoltare ni l-au oferit și – să fim serioși – câți dintre noi am fi chiar dispuși să acceptăm un act atât de radical?
Bine, și atunci, ce putem face? Ce se poate face pentru a nu distruge de tot planeta asta pe care o numim ”a noastră”?
Câteva soluții sunt la îndemâna tuturor:
– înlocuirea becurilor tradiționale cu cele economice
– izolarea locuinței
– alegerea unor electrocasnice eficiente energetic
– oprirea consumului abuziv de apă
– folosirea mijloacelor de transport în comun, în detrimentul mașinii personale
Vorbim despre lucruri minuscule, care nu necesită foarte mult efort, care nu implică schimbări majore în stilul de viață, dar care, puse cap la cap, s-ar putea să schimbe major clima. Sau măcar să nu mai facă atât de mult rău, într-un ritm atât de rapid.
Județul Bacău pare a fi unul care ține din scurt problema gunoiului, însă nu se laudă cu aceasta. Primul Plan Judeţean de Gestionare a Deşeurilor pentru judeţ a fost elaborat în perioada 2001 – 2002, de către Inspectoratul de Protecţia Mediului Bacău, aprobat de către Consiliul Judeţean Bacău, iar în anul 2006 a fost realizată de către Agenţia pentru Protecţia Mediului Bacău revizuirea documentului. Un an mai târziu, CJ Bacău a preluat frâiele și a elaborat un nou Plan, între noiembrie 2007 – ianuarie 2008.
La nivelul judeţului existau pe atunci șapte depozite neconforme pentru deşeuri nepericuloase care trebuiau închise în vara anului 2009, conform normativelor impuse de Uniunea Europeană: Buhuși, Comănești, Dărmănești, Moinești, Nicolae Bălcescu, Onești și Târgu Ocna, dar și 195 de depozite rurale neconforme. Însă planul e plan, iar realitatea a schimbat cumva indicatorii. Așa se face că abia în urmă cu 7 ani s-au pus lacăte definitive pe ușă.
Din ce se arată într-un răspuns transmis de CJ Bacău către Știrea Verde, în perioada 2012 – 2013 au fost finalizate lucrările de închidere a depozitelor din Buhuși, Comănești, Dărmănești, Moinești, Onești și Târgu Ocna. Este vorba despre un contract în valoare de 54.321.934 lei, semnat abia în decembrie 2011 prin proiect SMID (POS Mediu), an în care s-a reușit ca în comuna Nicolae Bălcescu să fie autorizat un depozit conform. Ce era neconform a fost închis şi ecologizat prin proiectul ISPA, însă ce se întâmplă cu depozitele din mediul rural este greu de spus. Abia în 2018 în Bacău a fost semnat și contractul de finanțare pentru Sistemul Integrat de Management al Deșeurilor Solide.
Activitățile de salubrizare, plătite către două societăți
Când s-a finalizat proiectul ISPA, în 2010, s-a bifat totuși construcţia platformelor rurale, dotarea acestora, închiderea depozitului existent de deşeuri dar şi a celor 55 de spații de depozitare din mediul rural. Aceasta pentru că ISPA înseamnă doar municipiul Bacău și 22 de localități din județ: Berești- Bistrița, Buhoci, Cleja, Faraoani, Filipești, Gioseni, Gârleni, Hemeiuș, Horgești, Itești, Letea Veche, Luizi- Călugăra, Măgura, Mărgineni, Nicolae- Bălcescu, Prăjești, Racova, Răcăciuni, Sărata, Săucești, Tamași și Traian. Aici, din ce ne comunică CJ Bacău, gunoiul este ridicat de SC SOMA SRL, fiecare dintre localitățile care au semnat contract individual fiind pe barba proprie când vine vorba de costuri.
În prezent, CJ Bacău răspunde doar de contractele încheiate cu doi operatori de salubrizare, ca beneficiar al proiectului SIMDS – POS Mediu. Adică în teorie este cu ochii pe Compania Romprest Service SA, cu care a fost încheiat contract în 2015, pentru 8 ani, și Eco Sud SA, cu care a fost semnat un contract pe 23 de ani, în 2018. De aceea instituția asigură că gradul de servicii de salubrizare în județ e acoperit 100% în tot județul încă din 2018, dat fiind că Eco Sud are un contract atribuit de Asociația de Dezvoltare Intercomunitară pentru Salubrizare Bacău „în numele și pe seama a 93 de unități administrativ-teritoriale”. 93, adică toate unitățile administrativ teritoriale din județul Bacău.
Totuși, Compania Romprest adună gunoaiele din orașele Onești, Moinești, Dărmănești și 62 localități din mediul rural, respectiv Agăș, Ardeoani, Asău, Balcani, Bârsănești, Berești-Tazlău, Berzunți, Blăgești, Bogdănești, Brusturoasa, Buciumi, Căiuți, Cașin, Colonești, Corbasca, Coțofănești, Dămienești, Dealu Morii, Dofteana, Filipeni, Găiceana, Ghimeș-Făget, Glăvănești, Gura-Văii, Huruiești, Izvorul-Berheciului, Lipova, Livezi, Măgirești, Mănăstirea Cașin, Motoșeni, Negri, Odobești, Oituz, Oncești, Orbeni, Palanca, Parava, Parincea, Pârgărești, Pâncești, Pîrjol, Plopana, Poduri, Podu Turcului, Răchitoasa, Roșiori, Sănduleni, Sascut, Scorțeni, Secuieni, Stănișești, Solonț, Strugari, Ștefan cel Mare, Târgu Trotuș, Tătărăști, Ungureni, Urechești, Valea Seacă, Vultureni și Zemeș. Pe cifre, înseamnă că cinci din totalul unităților administrative din județ sunt cam pe cont propriu.
Conform datelor furnizate redacției noastre, orașele Târgu Ocna, Comănești, Buhuși și Slănic Moldova, precum și comunele Racova, și Helegiu se ocupă singure de gunoi, prin operatori privați sau companii municipale/ servicii locale de salubritate. Practic, localitățile din județul Bacău plătesc în două părți pentru tot ceea ce ține de activitatea de salubrizare. Singură comuna Racova plătește de trei ori pentru activitățile legate de salubritate – o dată către SOMA, a doua oară către Eco Sud, iar a treia oară către DDD Serv SRL, un operator privat plătit pentru colectare, transport și depozitare a deșeurilor menajere.
CJ Bacău știe și costurile pentru toate aceste activități, fără a calcula și TVA-ul. Cel mai mult se percepe pentru fiecare tonă de deșeuri biodegradabile din mediul rural – 1.840,68 lei, 1.414,47 lei costă fiecare tonă de deșeuri reciclabile – fie urban sau rural, 707,09 lei tona de deșeuri periculoase din deșeuri menajere și deșeuri voluminoase, 318,41 lei costă tona de deșeuri reziduale, în timp ce 229,62 lei costă deșeurile de la populație, provenite din activități de reamenajări/ reabilitare locuințe.
Aceasta în ceea ce privește tarifele practicate de Romprest pentru utilizatorii casnici, pentru că instituțiile și agenții economici, deși plătesc aceleași prețuri pentru serviciile de colectare și transport ca cele de mai sus, au și alte tarife. Astfel, 318,41 lei costă fiecare tonă de deșeuri reziduale, în timp ce 707,09 lei se percep pe fiecare tonă de echipamente electrice și electronice.
Eco Sud a rămas momentan la tarifele practicate încă din 2019 (Romprestul a încheiat un ultim act adițional chiar în acest an). Și, din ce ne spune CJ Bacău, societatea precepe cel mai mult pentru activitatea de sortare a deșeurilor – 347,46 lei pe tonă, 208,46 lei pe tonă pentru activitatea de transfer, 150,03 lei pe tonă pentru depozitare, 121,85 lei pentru stocarea temporară a fiecărei tone de deșeuri voluminoase și menajere periculoase, 81 de lei pentru preluarea fiecărei tone de deșeuri din construcții și demolări în vederea sortării și tratării. Compostarea costă cel mai puțin, 0.01 lei pe tonă pentru această activitate.
Așa s-a descurcat ADIS Bacău în problema gunoiului și, nu numai că toate prețurile le știe doar fără TVA, la calup, ci habar nu are cam cât plătesc oamenii reali, din fiecare gospodărie. „Oalele” legate de facturi se sparg așadar tot în capul autorităților locale din orașe și comune. Odată cu implementarea SIMDS, „autoritățile administrației publice locale ale unităților administrativ teritoriale membre ADIS au stabilit în aria administrativă a fiecăruia taxa specială de salubrizare atât pentru utilizatorii casnici, cât și pentru utilizatorii non-casnici, în așa fel încât să poată acoperi suma de plată aferentă cantității deșeurilor generate de fiecare unitate administrativă în parte, pentru serviciile de salubrizare, colectare și transport, respectiv operare instalații (depozitare, tratare, transfer, sortare, compostare, după caz), având la bază, cu caracter minimal obligatoriu, prevederile Planului anual de evoluție a taxelor aferente Proiectului Sistem Integrat de Management al Deșeurilor Solide în județul Bacău”, ne-a lămurit CJ Bacău.
Cât se reciclează în județ nu se știe cu exactitate, deoarece, din ce ne explică CJ Bacău, cantitățile acestea sunt raportate doar la Agenția pentru Protecția Mediului, iar „cantitățile de colectate prin SMID sunt monitorizate prin ADIS”, așa că nu deține informații precise. Știe însă în schimb că în instalațiile de deșeuri SMID au fost recepționate anul trecut 2.971,61 tone de deșeuri reciclable, față de 1.520,06 tone în 2019. Pentru 2018 vorbim de 509,3 tone, însă datele nu sunt complete, dat fiind că stațiile de sortare de la Bacău, Moinești și Onești sunt în operare din luna iulie a acelui an. În Bacău funcționa însă din 2010 stația de sortare din Comănești, proprietate a primăriei, făcută cu PHARE. Și, Comăneștiul a dat exemplu de bună practică, iar în 2010 au început încercări timide de punere în acord cu cerințele la Moinești, tot cu ajutorul PHARE. Stația de aici a funcționat – din ce zice CJ Bacău – cu intermitențe până în 2018, când și-au turat motoarele de sortare și cea de la Bacău – proprietatea a municipiului, prin proiectul ISPA, și Onești – proprietate a CJ Bacău, cxu bani prin POS Mediu. „Stația de sortare Onești face parte din cadrul complexului de deșeuri Onești, format din stație de transfer, stație de sortare și stație de compostare. Costurile aferente construcției și utilării au fost de aproximativ 7 milioane de lei”, comunică CJ Bacău.
Cât despre restul deșeurilor, acestea pleacă în prezent către Celula 2 a depozitului conform din Bacău. An de an, potrivit situației prezentate de CJ Bacău, cantitățile au crescut. Celula 2 primește deșeuri din iunie 2018, după închiderea Celulei 1. A fost cu „cântec”, unele primării au „uitat” să plătească transportul până s-a ajuns la un blocaj, însă ulterior situația a fost dezamorsată. Sau cel puțin așa prezintă situația CJ Bacău. În urmă cu doi ani, nu s-au plătit facturile către gestionarul gropii de gunoi și nici către firma de colectare și transport, ajungându-se inclusiv la amenințări. Nu către primării, ci către operator. Ziarul de Bacău a relatat poveste aici. Important e că totul se termină cu bine și că autoritățile au calculat pe hârtie câte deșeuri au fost ridicate lunar.
Transporturile de lemn, afacerea unora și motivul altora pentru petiții, revolte și manifeste, sunt neverificate. Din momentul în care lemnul iese din pădure și până ajunge la punctul terminus, transportatorii par a fi ”scutiți” de o verificare de rutină.
Astfel, numeroase transporturi ajung la primul punct de descărcare fără să fie controlate măcar o singură dată.
Lemn omniprezent, controale inexistente
Șerban Niculescu, expert păduri la WWF România, a estimat o pondere de 1% pe segmentul primei plasări pe piață a lemnului.
Astfel, a declarat că, pe segmentul primei plasări pe piață, mai puțin de 1% din aceste transporturi sunt verificate de autoritățile competențe.
De asemenea, expertul a declarat că o schimbare de paradigmă ar fi 100% necesară, în vederea reorientării controlului la prima plasare pe piață.
Nimic nou după trei ani
”Acest aspect pe care l-am semnalat încă din 2017 este astăzi recunoscut și avem un consens pe această reorientare din partea majorității factorilor interesați, însă este firesc să ne întrebăm: Dacă de mâine vom reorienta aceste controale către prima plasare pe piață, de unde ne apucăm de treaba?”, a afirmat Niculescu.
Mai mult, Șerban Niculescu a insistat asupra faptului că respectivele controale sunt, de cele mai multe ori, realizate la întâmplare și, în anumite situații, chiar retroactiv, în urmă unor sesizări ale cetățenilor.
Descurajarea tăierilor ilegale de pădure
În contextul în care ilegalitățile au fost, sunt și rămân la ordinea zilei, Comisia Europeană a lansat o procedura de infringement împotriva României. Această procedură, lansată pe parcursul anului trecut, a venit în contextul în care țara noastră nu respectă Regulamentul European în ceea ce privește comerțul cu lemn.
”Motivarea acestei proceduri se referă la lipsa prioritizării controalelor pe baza unor criterii obiective și transparente, precum și la lipsa unui regim de sancțiuni capabil să descurajeze tăierile ilegale de pădure”, se arată pe pagina Ziare.com.
Deși WWF România a creat și testat, în noiembrie 2020, primul instrument care prevedea monitorizarea video a transporturilor de lemn care ies din pădure, rezultatele testărilor arată că exploatările ilegale continuă.
Puțini au oportunitatea să cunoască oceanul, să facă scufundări, să observe viața acvatică sau să admire flora marină. Independent de pasiuni sau de studii, și mai puțini pot cunoaște cu adevărat biologia marină.
Că practici sau nu meseria de scafandru, te vei orienta spre partea frumoasă a scufundărilor, pe sportul în sine, pe beneficii și, din păcate, mai puțin pe ceea ce se întâmplă cu adevărat în momentul în care explorezi oceanul.
Erika Woolsey, biolog marin a ales partea mai puțin frumoasă, relatând cum recifele de corali și viața marină sunt afectate de schimbările climatice.
Pentru a trage un semnal de alarmă și a informa cu privire la pericolul la care este supusă viața marină, biologul a găsit o modalitate inedită pentru cei ce nu au posibilitatea de a explora oceanul: cu ajutorul organizației sale nonprofit, Woolsey folosește realitatea virtuală pentru a „aduce oceanul tuturor”.
Omul: singura ființă care își distruge propriul mediu
Un colectiv de oameni de știință, realizatori de film și scafandri din San Francisco ajută oamenii să facă scufundări virtuale captivante pentru a crea un sentiment de „empatie oceanică universală”, crescând preocuparea față de deteriorarea recifelor și inspirând acțiuni menite să ne proteja mările, scrie CNN.
Organizația poartă numele de The Hydrous, iar echipa a recreat această experiență în filmul „Immerse” („Scufundare”), care a adunat deja câteva premii. Printr-o cască VR, spectatorii se alătură lui Woolsey pentru o scufundare virtuală ghidată în recifele de corali din insula Palau din Pacificul de vest, având o vedere subacvatică de 360 de grade.
Oceanul depinde de recifele de corali
Schimbările climatice au dus și duc treptat la distrugerea recifelor de corali. Aproximativ 25% dintre speciile marine depind de acestea, dar, atât poluarea, cât și pescuitul excesiv au înjumătățit recifele din apele de mică adâncime.
Deși are doar 36 de ani, biologul a studiat timp de două decenii viața subacvatică, ajungând la concluzia clară: oceanul deprinde de noi, noi putem face schimbarea și, tot noi, putem încerca să înțelegem că fiecare mutare greșită va fi sancționată.
”Am văzut trecerea de la un recif de corali sănătos, vibrant și colorat, la ceea ce arată ca un peisaj selenar. Când coralii trăiesc, la fel se întâmplă și cu peștii și cu toate celelalte animale care depind de recif și societățile umane care se bazează pe aceste ecosisteme pentru existența lor”, a explicat biologul marin pentru CNN.
Empatia pentru ocean
Pentru înțelegere, pentru conștientizare și pentru schimbarea mult dorită, apelăm iar la tehnologie. Scufundările virtuale, mult mai la îndemână decât un contact real cu oceanul, durează nouă minute.
Participanții pot înota alături de pisici de mare, broaște țestoase marine și rechini, dar scopul nu este doar relaxarea. Scufundarea virtuală îl va ajuta pe scafandrul virtual să observe cu exactitate deteriorarea recifelor și, da, poate provoca reacții puternice. Dar un sentiment puternic este și empatia pentru ocean.
”De îndată ce oamenii își scot căștile și mă privesc în ochi, vor să-mi povestească despre experiența lor oceanică. Acea conexiune umană cu oceanul va rezolva problemele noastre oceanice”, crede biologul marin”, a mărturisit Woolsey.
Legea continuă să fie încălcată: dovezile pescuitului ilegal de sturioni din Delta Dunării au fost găsite în apă.
În urma unui control, inspectorii din cadrul Comisariatului Regional pentru Protecția Mediului Murighiol – Sf. Gheorghe au găsit 300 de carmace. Respectivele unelte pentru pescuit fără nadă sunt formate dintr-un șir de cârlige mari din oțel și pot fi așezate în apă, la diferite adâncimi.
Ustensilele erau montate în Meleaua Sf. Gheorghe, care face parte din Rezervația Delta Dunării, cu scopul capturării sturionilor.
Speciile de sturioni, pe cale de dispariție. Ca și aplicarea legii
Potrivit unui anunț făcut de Ministerului Mediului, uneltele au fost găsite de inspectori în cadrul unui control de prevenire și combatere a braconajului piscicol.
Ministerul Mediului precizează că toate speciile de sturioni, morunul, păstruga, nisetrul, cega, şipul şi viza sunt protejate de Convenția privind comerțul internațional cu specii sălbatice de floră și faună pe cale de dispariție (CITES).
ARBDD a menționat că nu a fost identificat proprietarul celor 300 de carmace, uneltele fiind, ulterior, confiscate.
“Toate speciile de sturioni, morunul (Huso huso), păstruga (Acipenser stellatus), nisetrul (A. gueldenstaedtii), cega (A. ruthenus), şipul (A. sturio) şi viza (A. nudiventris) sunt protejate de Convenţia privind comerţul internaţional cu specii sălbatice de floră şi faună pe cale de dispariţie (CITES)”, a transmis ARBDD.
Sursa citată menţionează că, având în vedere declinul populaţiilor de sturioni, România a introdus în anul 2006 prin Ordinul nr. 330/2006 emis în comun de Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale şi Ministerul Mediului şi Gospodăririi Apelor o interdicţie referitoare la pescuitul şi comercializarea sturionilor sălbatici pe o perioadă de 10 ani.
Pescuitul de sturioni: interzis, dar greu de oprit
„Având în vedere declinul populațiilor de sturioni, România a introdus în anul 2006 prin Ordinul nr. 330/2006 emis în comun de Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale și Ministerul Mediului și Gospodăririi Apelor o interdicție referitoare la pescuitul și comercializarea sturionilor sălbatici pe o perioadă de 10 ani. În aprilie 2016 a fost emis Ordinul Nr. 545/715/2016 prin care a fost prelungită cu încă 5 ani interdicția pentru capturarea tuturor speciilor de sturioni din habitatele piscicole naturale din România”, a transmis Ministerul.
A fost nevoie de doi ani și de intervenția jurnaliștilor pentru a fi descoperit un dezastru ecologic de mari proporții: localitatea Smârdan adăpostea un cimitir ilegal de animale.
Controale au fost făcute absolut degeaba în localitate, iar pentru o perioadă de măcar doi ani, locuitorii s-au plâns de mirosul cumplit.
Au fost efectuate nu mai puțin de 5 controale între anii 2018 și 2019, dar Garda de Mediu nu a sesizat mari nereguli. Sau, a fost mai convenabil să întocmească un raport fals, raport care contrazice orice reclamație.
Dezastru ecologic: Garda de Mediu întâmpină probleme cu simțul olfactiv
În urma numeroaselor sesizări făcute de locuitorii din localitatea Smârdan, Costel Ifrim de la Garda de Mediu Tulcea a declarat, în 2019, că mirosul specific există doar în interiorul unității și că nu a găsit enormul cimitir ilegal cu mii de oi, porci și vite îngropate.
În data de 1 martie 2021, Libertatea a publicat concluziile documentului întocmit de comisar, în urma anchetei.
Astfel, deși autoritățile ar fi intervenit în octombrie 2019, deși au existat multiple plângeri referitoare la incinerator, nu există un rezultat al controalelor dinainte de 2020, nu au fost constatate nereguli și nu au fost găsite tonele de animale îngropate, contrar sesizărilor făcute inclusiv de locuitorii Brăilei.
Google Earth contrazice Garda De Mediu
Autoritățile tac, Garda de Mediu tace, dezastrul ecologic continuă, așa cum continuă și plângerile. Dunărea miroase, dar cimitirul de animale pare de negăsit, deși se insistă pe faptul că incineratorul funcționează la parametri ideali.
Imaginile surprinse de Google Earth arată că pământul este răscolit de dinainte de 2018, se arată în raportul Libertatea.
Concluzia, halucinantă de altfel, arată că incineratorul nu poate arde decât 1,4 tone în loc de 9 tone la 16 ore. De asemenea, nu ar fi racordat nici la gaz, iar măsurătorile din ape au descoperit depășiri însemnate.
Costel Ifrim a închis ochii și a întors spatele
În 2019, Garda de Mediu, în frunte cu Costel Ifrim a concluzionat că nosmalitatea este la ea acasă în smîrdan, Tulcea și a întocmit următorul raport:
– ”miros specific doar în interiorul unității”
–”în localitatea Smârdan, care este la sud de incineratorul Cazacioc&Co SRL, la o distanță de 1,5 km, nu se constată miros specific de incinerator”
–”se observă folosirea de substanță biocidă (…) pentru dezinfecția incintei, a echipamentelor, a utilajelor”
–”societatea face monitorizare semestrială a emisiilor în aer (…) ultimul raport de încercare fiind făcut în 31.05.2019, care nu indică depășiri ale valorilor-limită de emisie în atmosferă”
–”datele meteo analizate în perioada 7.09.2019 – 9.09.2019 nu puteau conduce la dispersia fumului și mirosului spre localitatea Brăila”
–”până în prezent, la sediul Comisariatului Județean Tulcea al GNM nu s-au înregistrat niciun fel de sesizări referitor la disconfortul creat de funcționarea societății Cazacioc&Co SRL”.
”Nu au fost constatate neconformități la data controlului și din documentele analizate rezultă că în perioada 7.09.2019 – 9.09.2019 nu au fost constatate deficiențe și că societatea a respectat parametrii de funcționare conform Autorizației Integrate de Mediu”, se arată într-un extras din raportul Gărzii de Mediu.
Tone de leșuri de animale
A fost nevoie de nu mai puțin de 5 intervenții pentru ca Garda Națională de Mediu, sosită de la București să descopere realitatea, împreună cu procurorii de la Curtea de Apel Constanța. Astfel, în timpul celui de-al cincilea control, au fost găsite mii de tone de leșuri de animale, îngropate exact în vecinătatea incineratorului.
Încă din 2018, locuitorii din Brăila au făcut patru sesizări care, desigur, au rămas fără răspuns. În anul 2019 a existat o singură sesizare referitor la disconfortul creat de funcționarea societății Cazacioc&Co SRL Smârdan Tulcea, sesizare care, de asemenea, nu s-a confirmat.
Adevărul poate fi îngropat la fel de bine ca și leșurile, cominarii încercând, la vremea respectivă, să-i convingă pe oameni că mirosul vine de la o stație de pompare din Brăila.
Anchetă Libertatea: dezastrul ecologic poartă două nume
Nicolae Acceleanu, comisar-șef, și comisarul Costel Ifrim, cei doi care au semnat documentul de control, sunt nume vechi de peste un deceniu în fruntea Comisariatului Tulcea al Gărzii Naționale de Mediu.
Însă, de-a lungul timpului, ambii au avut probleme. Ifrim a fost demis din fruntea Comisariatului Gărzii de Mediu a Administrației Deltei Dunării în 2008, conform ziare.com.
Apoi, Acceleanu și-a pierdut și el postul de comisar-șef al Gărzii de Mediu Tulcea în 2009.
„De când a venit domnul Acceleanu la conducerea Gărzii de Mediu din Tulcea, nu a mai fost nicio acţiune de control la Alum”, spunea șeful Gărzii Naționale de Mediu de atunci, Silvian Ionescu, pentru Agerpres.
Alum a fost găsită vinovată în 2009 că a poluat Delta Dunării cu un nor cu sodă caustică. Acceleanu a revenit însă pe post în 2014, după ce a câștigat un proces, conform Ziarului de Tulcea.
În acel moment, comisariatul avea deja alt șef, numit prin concurs! Și Ifrim s-a întors la comisariatul Tulcea, după ce a fost plimbat inclusiv pe la Covasna, scria același Ziar de Tulcea în 2012.
Libertatea a trimis o solicitare legată de aceste controale către Comisariatul Tulcea al Gărzii Naționale de Mediu și va publica răspunsul când acesta va sosi.
În interiorul mall-ului din Ploiești există o pădure reală, o pădure amenajată chiar în interiorul centrului comercial.
Ploiești Shopping City și Școala de Flori au creat spațiul verde în cadrul inițiativei de încurajare a colectării selective „Natura unui MULȚUMESC”.
Pentru realizarea pădurii, echipa de floriști, condusă de Ileana Militaru, a folosit 1000 de bulbi de primăvară (zambile, lalele, muscari, narcise albe, narcise galbene, ghiocei, primule, erica, calluna) și 200 metri pătrați de mușchi de pădure.
Orice mall poate adăposti un colț de pădure
Deși este printre puținele proiecte de aceste gen din țară, pădurea din mall-ul din Ploiești reprezintă doar un prim pas pentru o educație ecologică, pentru realizarea faptului că orice mediu poate adăposti un colț verde.
De asemenea, proiectul se traduce prin implicarea în campania de colectare selectivă a deșeurilor și atitudinea responsabilă față de mediul înconjurător.
Natura unui MULȚUMESC
Ploiești Shopping City a implementat, începând cu luna ianuarie 2021, prima inițiativă de colectare selectivă și administrare a deșeurilor la sursă, într-un centru comercial din Ploiești.
Desfășurată sub conceptul Natura unui MULȚUMESC, campania dă voce beneficiarilor direcți: Apa, Pădurea, Orașul și pune publicul față în față cu schimbările pe care colectarea selectivă le poate aduce concret în fiecare dintre cele trei medii, se arată pe pagina Observatorul Prahovean.
Campania verde nu are frontiere
În același timp, campania de conștientizare și educare nu se adresează doar celor care pășesc pragul centrului comercial din Ploiești. Se caută în permanență să se încurajeze comportamentul responsabil față de natură și să se stabilească o legătură între cauză și efect.
Ploiești Shopping City: un proiect verde în două etape
Proiectul se va derula în două etape: prima va fi axată pe instalarea unor recipiente de colectare selectivă compartimentate după tipul de deșeu: hârtie și carton, plastic și metal, sticlă, deșeu menajer.
În acest mod, vizitatorii învață despre importanța reducerii consumului de energie, reducerea poluării, păstrarea unui mediu curat și reducerea cantităților de deșeuri depozitate, cu efecte pozitive vizibile și imediate asupra orașului și a naturii.
În cadrul etapei a doua, se va insista pe reciclarea corectă a deșeului menajer și reducerea plasticului. Etapa se bazează pe regula celor 4R: Refolosește, Redu, Reciclează, Repetă.
Luna Pădurii nu este menționată în niciun calendar fizic, dar perioada dintre 15 martie – 15 aprilie este marcată ca luna în care ar trebui să ne aduceam aminte despre rolul și importanța pădurii, despre echilibru și despre lipsa de apărare a naturii în fața drujbelor.
La Muzeul de Ştiinţele Naturii începe proiectul de educaţie muzeală “Pădurea verde – Pădurea neagră”, în cadrul căruia se vor realiza desene, colaje, fotografii, și eseuri, tema centrală fiind pădurea verde ori pădurea neagră, transmite Monitorul de Suceava.
Luna Pădurii, celebrată la Muzeul de Științele Naturii
Există pădurea verde, cea care aparține naturii și există un revers: pădurea neagră, sau locul care rămâne în urma defrișărilor.
”Conceptul de pădure verde se referă la pădurea veselă, plină de vegetaţie, de plante şi animale, în care respiri aer curat, iar cel de pădure neagră, pădurea defrişată, plină de gunoaie, în care copacii sunt atacaţi de boli”, au transmis reprezentanții instituției.
Astfel, va începe o campanie prin care copiii sunt invitați să deseneze, să coloreze sau să facă colaje cu tema pădurii vesele sau triste, așa cum și-o imaginează fiecare.
Arta păstrează pădurea intactă și tot arta reprezintă un semnal de alarmă
Campania nu are limite atunci când vine vorba de artă și impactul acesteia în educație. Prin această metode sunt invitați și cei care iubesc fotografia să trimită imagini surprinse cu pădurea verde sau cu cea pe care omul a distrus-o atunci când a făcut focul sau a lăsat gunoaie.
”Pentru cei care iubesc scrisul, pot trimite un scurt eseu în care să ne povestească cum își doresc să arate pădurea.
Toate creațiile și gândurile voastre le aşteptăm în perioada 1-15 martie 2021, la standul Muzeului de Științele Naturii, pe messenger-ul paginii noastre de facebook sau pe adresa de mail muzeu.naturale@muzeulbucovinei.ro”, au mai adăugat reprezentanții.
Desenele și poveștile vor fi expuse într-o expoziţie – concurs, în perioada 15 martie – 15 aprilie 2021, vizitatorii muzeului fiind cei care vor vota cel mai bun desen, cea mai bună fotografie şi cel mai bun eseu.
Japonia, țara evoluției, a civilizației și a tehnologiei a ajuns să folosească inteligența artificială pentru un scop nobil: să reducă risipa de alimente.
Datele guvernamentale arată că respectivele 6 milioane de tone de mâncare aruncată de japonezi aduce un deficit de 19 miliarde de dolari celei de-a treia economii mondiale.
Pentru că au cea mai mare risipă de alimente din Asia, guvernul japonez a dat o nouă lege pentru a înjumătăți această sumă colosală până în anul 2030. De asemenea, a cerut companiilor să găsească soluții, arată Reuters.
Japonia, conștientă de risipa alimentară
Lanțul de magazine Lawson Inc, a început să utilizeze inteligența artificială de la firma americană DataRobot. Scopul este de a estima cât de multe produse de pe rafturi, (de la orez, la sandvișuri) pot rămâne nevândute.
Lawson își propune să reducă la jumătate risipa de alimente din toate magazinele sale în 2030, comparativ cu 2018.
Eliminarea risipei alimentare este cel mai mare cost pentru proprietarii de francize Lawson după costurile forței de muncă.
De asemenea, producătorul de băuturi Suntory Beverage & Food Ltd experimentează tot cu inteligența artificială de la Fujitsu Ltd cu scopul de a stabili dacă anumite mărfuri precum sticlele de ceai și apă minerală au fost deteriorate în timpul transportului.
Dacă până acum această acțiune însemna un efort uman care consuma energie, dar și extrem de mult timp, Suntory speră, cu ajutorul tehnologiei de ultimă generație, să măsoare atunci când o cutie deteriorată este doar deteriorată la nivel de ambalaj sau când conținutul în sine a fost deteriorat.
Alimentele nevândute duc la alimente alterate. Iar ultima etapă o constituie deșeurile cu care ne luptăm zilnic
Încet, încet, cumpărătorii din Japonia au început să dea semne că înțeleg costurile pandemiei și costurile risipei alimentare. Tatsuya Sekito a lansat Kuradashi, o firmă de comerț electronic. Această firmă se ocupă de alimentele nevândute și de alimentele aflate la reducere. Totul a început din anul 2014, după ce a fost observată o cantitate masivă de deșeuri alimentare, provenită de la procesatorii de alimente.
În momentul de față, afacerea online este înfloritoare din două puncte de vedere: a crescut cererea pentru alimentele aflate la reducere, iar consumatorii au devenit mai conștienți de costuri pe fondul pandemiei COVID-19.
Japonezii sunt pretențioși, dar deschiși la schimbare
”Cumpărătorii japonezi tind să fie pretențioși, dar atragem clienții oferind nu doar o vânzare, ci șansa de a dona o parte din achiziții către o organizație caritabilă, sporind gradul de conștientizare cu privire la problemele sociale”, a declarat Sekito.
Cumpărăm mult, orbește și mecanic, dar consumăm puțin. Pandemia a adus nu doar teamă, ci și inconștiență. Am ajuns să avem nevoie de aplicații care ne dictează stilul de viață, care ne urmăresc deciziile și care ne calculează, într-o matematică elementară, termenul de garanție.
