ȘtireaVerde prezenta, recent, o imagine suprinsă la raftul unui hypermarket din România: măsline în ambalaje din(n.r. caserole) plastic, fără mențiuni pe etichetă privind materialul ambalajului. Astfel de imagini sunt extrem de comune și arată, de fapt, cât de mult utilizăm plasticul în viața noastră. Potrivit specialiștilor în Mediu, acesta are o rată de reciclare foarte mică, mai ales în România, iar efectele sunt nocive pentru tot ce înseamnă ecosistem: sol, apă, faună, vegetație, om.
Astfel, Uniunea Europeană a elaborat un Regulament(n.r. obligatoriu pentru toate statele membre fără transpunere Directivă), care prevede interzicerea următoarelor ambalaje, în mod total, până în 2030.
–ambalajele de unică folosință pentru alimente și băuturi atunci când sunt consumate în restaurante și cafenele,
–ambalajele de unică folosință pentru fructe și legume,
–sticlele de șampon în miniatură, precum și alte ambalaje în miniatură din hoteluri.
Ambalajele la care toată Europa va trebui să renunțe până în 2030
Pentru a încuraja reutilizarea sau reîncărcarea ambalajelor, care a scăzut îngrijorător în ultimii 20 de ani, operatorii economici vor trebui să le ofere consumatorilor un anumit procent din produsele lor în ambalaje reutilizabile sau reîncărcabile, cum ar fi: băuturi și mâncăruri la pachet sau livrări de produse/servicii în mod electronic.
De asemenea, va exista o anumită standardizare a formatelor ambalajelor și o etichetare clară a ambalajelor reutilizabile. În mai multe state ale lumii, timid și în România, au apărut magazinele zero waste. Acestea încurajează consumarea alimentelor bio, neprocesate și utilizarea ambajajelor reciclabile: sticlă, carton.
Spre exemplu, „tradiționala pungă de plastic” a fost înlocuită cu „săculețul de pânză”. Cel din urmă nu poate fi considerat un „semn al sărăciei”, al lipsei de bun-gust, așa cum a fost interpretat pe diverse site-uri din România, ci este un semn al „vieții trăite cu sens”. Bogăția nu poate fi măsurată în „ambalaje de lux”, mult mai important este calitatea produsului oferit.
Ce obligații vor avea producătorii din UE pentru ca oamenii să renunțe la ambalajele care nu se reciclează
Regulamentul Uniunii Europene prevede stabilirea unor criterii de proiectare pentru ambalaje; crearea unor sisteme-depozit obligatorii pentru sticlele din plastic și dozele din aluminiu, precum și clarificarea tipurilor de ambalaje – foarte limitate ca număr – care trebuie să fie compostabile, astfel încât consumatorii să le poată arunca în deșeurile biologice.
De asemenea, vor exista rate obligatorii de conținut reciclat pe care producătorii trebuie să le includă în noile ambalaje din plastic. Oficialii UE speră ca transformarea plasticului reciclat într-o materie primă valoroasă.
Ce opțiuni vor avea consumatorii
În ceea ce îi privește pe consumatori, Regulamentul UE prevede opțiuni de ambalare reutilizabile, vor elimina ambalajele superflue, vor limita excesul de ambalare și vor furniza etichete clare în sprijinul unei reciclări corecte. Pentru industrie, Comisia promite că normele vor crea noi oportunități de afaceri, în special pentru întreprinderile mai mici, vor reduce nevoia de materiale prime „de primă clasă”.
Se estimează că prin această măsură va crește capacitatea de reciclare a Europei și reducând dependența Europei de resursele primare, furnizorii extern, factori care ar putea ajuta în lupta cu schimbările climatice.
Aruncăm mai mult decât consumăm
În medie, fiecare european generează anual aproape 180 kg de deșeuri de ambalaje. Ambalajele sunt unul dintre principalele produse care utilizează materiale prime virgine, întrucât 40 % din materialele plastice și 50 % din hârtia utilizată în UE sunt destinate ambalajelor. Dacă nu se vor lua măsuri, UE ar urma să înregistreze o creștere suplimentară cu 19 % a deșeurilor de ambalaje până în 2030, iar pentru deșeurile de ambalaje din plastic, chiar o creștere de 46 %.
Comisia Europeană susține că obiectivul principal al acestei legislații în ceea ce privește reciclarea ambalajelor este reducerea folosirii resurse naturale primare și crearea unei piețe funcționale pentru materiile prime secundare, sporind utilizarea materialelor plastice reciclate în ambalaje prin intermediul unor obiective obligatorii. Acest lucru conduce la reducerea cantității de deșeuri pe care o producem, statisticile arătând că aruncăm mai mult decât consumăm.
