Deoarece consumul de carne rămâne cel mai mare contributor la emisiile de gaze cu efect de seră legate de alimente, dezvoltarea unor obiceiuri mai ecologice necesită modificări ale dietei noastre. Pentru crescătorii de animale, acest lucru se traduce printr-o necesitate de a găsi noi modalități pentru producția de carne, conform France 24.
La scară globală, consumul de carne continuă să crească: s-a înmulțit de aproape cinci ori în ultimii 60 de ani, crescând de la 71 de milioane de tone în 1961 la 339 de milioane de tone în 2021, potrivit statisticilor Organizației ONU pentru Alimentație și Agricultură (FAO). Această producție de carne are consecințe masive asupra schimbărilor climatice. Sectorul zootehnic este responsabil pentru 14,5% din toate emisiile de gaze cu efect de seră derivate din activitățile umane. De asemenea este responsabil pentru jumătate din emisiile sectorului agricol din întreaga lume.
„În Franța, mâncăm în medie între 100 și 110 de grame pe zi de persoană, ceea ce este echivalentul a 85 de kilograme pe an. De două ori media globală”, a menționat economistul agricol Carine Barbier, cercetător la Centrul Național de Cercetare Științifică din Franța (CNRS) și Centrul Internațional de Cercetare pentru Mediu și Dezvoltare (CIRED). Doar un sfert din populație se descrie ca fiind flexitarian, consumând carne doar ocazional. Totodată, un procent de doar 2,2% se descrie ca fiind vegetarian.
„Este cauza principală a emisiilor de gaze cu efect de seră legate de alimentație”, a adăugat Barbier.
„În cele din urmă, întreaga industrie alimentară reprezintă 25% din emisiile franceze. Aceasta include întregul proces, de la producție până în farfurii, dar și importurile. Numai creșterea animalelor reprezintă 9% din emisiile totale”, a mai spus ea.
Producția de carne duce la trei emisii diferite
Din cauza emisiilor de trei tipuri de gaze cu efect de seră – dioxid de carbon, protoxid de azot și metan, creșterea animalelor costă planeta extrem de scump, crescând producția de carne.
„Emisiile de CO2 provin din utilizarea combustibililor fosili pentru transport, și anume importuri, (și) utilizarea utilajelor în agricultură, precum și în industria de prelucrare a alimentelor și marile magazine cu amănuntul”, a explicat expertul. Protoxidul de azot (N2O), pe de altă parte, „provine din utilizarea îngrășămintelor minerale cu azot pe câmp”. La rândul său, metanul este produs de sistemul digestiv al vitelor. Deși nu sunt la fel de bine cunoscute ca dioxidul de carbon, ultimele două gaze nu sunt mai puțin dăunătoare. N2O reflectă de 300 de ori mai multă căldură decât CO2, în timp ce metanul reflectă de 28 de ori mai multă.
„De aceea trebuie să facem diferența între rumegătoare, porcine și păsări”, a spus Barbier.
„Datorită sistemului lor digestiv particular, rumegătoarele au un impact mai mare asupra climei”, a adăugat ea.
Potrivit Agenției Franceze pentru Tranziție Ecologică (ADEME), un kilogram de carne de vită reprezintă aproximativ 14 kilograme de echivalent CO2 (CO2e). Acesta include CO2, protoxid de azot și metan, de 10 ori mai mare decât cel al păsărilor de curte.
Pe lângă impactul asupra climei, creșterea animalelor este responsabilă și de efectele negative asupra mediului. Potrivit unui raport din 2015, creșterea animalelor reprezintă 78% din pierderea biodiversității terestre, 80% din acidificarea solului și poluarea atmosferică. În plus, reprezintă 73% din poluarea apei.
„Este un semnal de alarmă pentru industrie”
Confruntați cu această situație, fermierii au în vedere mai multe soluții pentru a-și reduce impactul asupra mediului. Într-un comunicat de presă publicat la deschiderea Salonului Internațional de Agricultură, asociația națională interprofesională a vitelor și cărnii (Interbev) spune că își propune să reducă amprenta de carbon a sectorului cărnii de vită cu 15% în 2025, comparativ cu 2015.
„Este un semnal de alarmă pentru întreaga industrie cu privire la urgența schimbărilor climatice”, a declarat Emmanuel Bernard, președintele sectorului de carne de vită al Interbev.
„Ca fermieri, suntem primii care suferim de încălzirea globală și de consecințele acesteia”, a adăugat el.
Barbier a sugerat ca fermierii să se îndrepte „spre o creștere mai extinsă cu un consum mai mare de iarbă. Astfel ar limita producția de cereale folosite în furaje. Acest lucru reduce, la rândul său, utilizarea îngrășămintelor și pesticidelor.”
„De asemenea, trebuie să reducem importurile de hrană pentru animale. Mă gândesc, de exemplu, la făina de soia importată din Brazilia, care necesită transport. În prezent, transportul reprezintă mai mult de o cincime din amprenta de carbon a industriei alimentare”, a continuat el. „De ce să nu ne întoarcem la sistemele de creștere a animalelor. Fermierii să cultive singuri ceea ce au nevoie animalele?”, a mai spus Bernard.
„Nu import niciun produs din soia. Vacile și vițeii se hrănesc în mare parte cu iarbă, furaje și cereale produse de mine, pe pământul meu. Dintre cele 220 de hectare de teren, 125 de hectare sunt pajiști, în timp ce 25 de hectare sunt folosite pentru cultivarea cerealelor”, a mai spus el.
Ajustarea dimensiunilor efectivelor, soluție pentru producția de carne
Dar pentru a face progrese suplimentare în transformarea metodelor de agricultură pe scară largă, „este absolut necesar să începem reducerea dimensiunilor efectivelor”, a insistat Barbier.
„De exemplu, prin reducerea consumului de carne din dieta noastră și scăderea furajelor de cereale și a culturilor de ulei și proteaginoase utilizate în hrana animalelor, am crește suprafața de teren arabil pe care o putem folosi pentru a cultiva culturi pentru consumul uman”, a adăugat ea.
Franța și-a anunțat deja planul de a reduce dimensiunile efectivelor prin Strategia națională cu emisii reduse de carbon pentru agricultură, publicată în iunie 2021. Aceasta vizează o reducere cu 13% până în 2030. Ținta este mai mică decât recomandă comunitatea științifică. Cu toate acestea, tendința este deja în creștere în rândul fermelor de animale, deoarece numărul total de vaci care alăptează și de lapte a scăzut cu 8% între 2000 și 2019, potrivit IDELE. Același lucru s-a observat și în cazul oilor, care au înregistrat o scădere cu 8,3% din 2011 până în 2020. De asemenea, numărul de femele din cadrul porcinelor a scăzut cu 19% în 10 ani.
„Inițierea acestei tranziții către practici agricole mai durabile este în prezent indispensabilă pentru a face sistemul agricol mai rezistent la schimbările climatice. În același timp, ne asigurăm suveranitatea noastră alimentară”, a subliniat Barbier.
„Dar pentru a face acest lucru, avem nevoie de un sprijin mai puternic din partea Uniunii Europene. Trebuie să asigurăm un flux constant de venituri în această perioadă de tranziție”, a spus ea.
„În prezent, facem observații cu privire la problemele legate de creșterea animalelor, dar ne străduim să implantăm metode reale de schimbare”, a adăugat fermierul Bernard. „Principalul motiv din spatele acestui lucru este legat de finanțe. Dacă am avea un sprijin politic real, am fi gata să facem schimbarea.”, a adăugat el.
Revoluția din farfurii
Între timp, schimbări reale în producția de carne nu pot avea loc fără consumatori, potrivit lui Barbier. Aceasta a fost autorul unui studiu care stabilește mai multe scenarii pentru o dietă neutră din carbon până în 2050.
„Mai presus de orice, trebuie să ne reducem consumul de carne. Acest lucru îi va determina pe fermieri să facă tranziția”, a spus ea.
Pe lângă gândirea pur ecologică, ea a avansat și mai multe argumente nutriționale.
„În orice caz, consumăm prea multe proteine, cu aproximativ 80% mai mult decât ne trebuie”, a mai spus aceasta.
În 2019, o comisie formată de jurnalul medical The Lancet a estimat că europenii ar trebui să-și reducă consumul de carne roșie cu 77%. Totodată, aceștia ar trebui să-și dubleze consumul de fructe, legume, nuci și leguminoase. Prin acest lucru ar fi prietenoși cu mediul și, de asemenea, își vor menține starea de sănătate.
„Reducerea consumului va reduce considerabil amprenta de carbon a dietelor noastre”, a mai spus Barbier.
Alternative pe baze de plante
Există numeroase alternative pe bază de plante pentru a ajuta la implementarea acestor schimbări în obiceiurile noastre alimentare. Astfel, am reduce progresiv porțiile de carne din farfuriile noastre. Prima este să consumăm mai multe cereale și leguminoase bogate în proteine, cum ar fi lintea și năutul.
În ultimii câțiva ani, supermarketurile au început să scoată din ce în ce mai mulți înlocuitori de carne. Printre acestea se numără „fripturile pe bază de plante”, „slănina sintetică” și „carnea pe bază de plante” făcută din mazăre, tofu sau boabe de soia care imită gustul și textura cărnii de vită sau de pui.
„În ziua de azi, toate aceste opțiuni imită carnea destul de bine. Ele pot fi o modalitate utilă pentru schimbarea obiceiurilor”, a spus Tom Bry-Chevalier, expert în cărni alternative și doctorand la Universitatea din Lorraine.
„Acest lucru este cu atât mai bun cu cât știm că aceste opțiuni au un impact mai mic asupra climei decât carnea”, a spus el. Potrivit unui studiu, înlocuitorii pe bază de plante emit de 10 ori mai puține gaze decât carnea de vită.
Un raport de la Boston Consulting Group publicat în iulie estimează că „investițiile în alternative vegetale la carne” sunt „mult mai eficiente în reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră decât alte investiții verzi”.