DDT-ul aruncat în ocean între 1940 și 1960 nu prezintă nici în prezent semne de descompunere, iar investigațiile recente au dezvăluit că un strat de substanță chimică toxică persistă pe fundul mării în largul coastei Los Angeles. Temerile privitoare la un dezastru de mediu continuă să existe, iar oamenii de știință sunt îngrijorați de faptul că substanța ar putea reveni la suprafață, conform IFL Science.
Un depozit uriaș pentru butoaiele de pesticid cancerigen Diclorodifeniltricloretan, cunoscut în mod obișnuit sub numele de DDT, a fost descoperit în 2019. La jumătatea secolului trecut, Montrose Chemical Corporation din California din Los Angeles, SUA, a scurs multe substanțe periculoase în mediu. Cea mai gravă acțiune a fost aruncarea de butoaie cu DDT în mare.
Substanța a fost creată pentru prima dată în anii 1940, pentru a fi utilizată ca medicament pentru a trata afecțiuni precum malaria, tifosul și alte boli transmise de insecte. De asemenea, a fost utilizată și ca pesticid. DDT-ul a fost eficient o perioadă, dar apoi dăunătorii au devenit rezistenți la el. Ulterior au apărut dovezi privind riscurile pentru mediu și pentru sănătate.
Montrose a aruncat 1.700 de tone de deșeuri toxice prin conductele de canalizare, care ulterior s-au scurs în ocean. În plus, butoaie cu un amestec de DDT au fost aruncate direct în mare. Când se apropiau de țărm, unele dintre ele erau perforate pentru a se scufunda. Acest lucru a dus la scurgerea DDT-ului în mare.
DDT-ul efecte nocive asupra speciilor marine
De curând, analizele cu vehicule subacvatice au dezvăluit că DDT-ul eliberat în mediul înconjurător nu prezintă semne de descompunere. Acesta rezistă în forma sa cea mai puternică și cea mai periculoasă.
Efectele asupra vieții marine au fost abordate într-un studiu din 2020 care a descoperit că aproape un sfert din cei 400 de lei de mare sălbatici din California (Zalophus californianus) aveau cancer. Majoritatea leilor de mare au fost infectați cu herpes, care probabil a dus și la apariția cancerului. Cercetătorii au descoperit, totodată, o cantitate surprinzător de mare de DDT și PCB, un alt poluant, în grăsimea animaleor.
La oameni, DDT-ul este asociat cu convulsii, leziuni hepatice, infertilitate și cancer.
„Traulele și cablurile ar putea readuce substanțele înapoi la suprafață”, a spus David Valentine, cercetător la UC Santa Barbara.
„Și o balenă, dacă va coborî pe fundul mării, ar putea ridica aceste substanțe”, a mai spus el.
