Șoferul vede prețul combustibilului pe panoul de la benzinărie. În spatele lui există însă o altă cifră, mult mai puțin vizibilă: profiturile petroliștilor în Europa au crescut puternic în prima jumătate a anului, pe fondul noii perioade de volatilitate a prețului petrolului.
Opt companii analizate de organizația europeană Transport & Environment au acumulat împreună aproximativ 7,5 miliarde de euro considerate profituri excedentare asociate pieței europene în primele două trimestre din 2026. ONG-ul cere Uniunii Europene să transforme taxarea profiturilor excepționale dintr-o măsură de criză într-un mecanism permanent.
Cum au fost calculate profiturile petroliștilor în Europa
Cifra trebuie înțeleasă corect. Transport & Environment nu susține că cele opt companii au raportat contabil exact 7,5 miliarde de euro într-o singură rubrică numită „profit excedentar UE”.
Analiza pornește de la profitul ajustat după taxe și compară fiecare trimestru din 2026 cu perioada echivalentă din 2025. Diferența pozitivă este definită de ONG drept profit excedentar. Pentru distribuirea geografică, T&E utilizează rapoartele companiilor privind veniturile obținute în diferite țări.
Metoda limitează analiza la opt grupuri care publică suficiente informații: Shell, BP, TotalEnergies, Eni, Orlen, Repsol, OMV și Moeve.
În primul trimestru, profitul excedentar atribuit UE a fost estimat la aproximativ 1,6 miliarde de euro. În trimestrul al doilea a ajuns la 5,9 miliarde. Împreună, rezultă cele 7,5 miliarde care stau la baza solicitării ONG-ului.
Șase companii și-au mai mult decât dublat profitul european
BP, Shell, Eni, Orlen, Repsol și OMV și-ar fi mai mult decât dublat profitul atribuit pieței europene în trimestrul al doilea față de aceeași perioadă din 2025. TotalEnergies și Moeve au înregistrat, la rândul lor, rezultate ridicate.
La nivel global, cele opt grupuri au obținut aproximativ 17,9 miliarde de euro profit excedentar în cele două trimestre analizate. Partea atribuită Uniunii Europene reprezintă aproximativ 42%.
Cele mai mari valori europene au fost calculate pentru Polonia, urmată de Spania, Germania și Franța.
Contextul este volatilitatea petrolului determinată de tensiunile din Orientul Mijlociu. Prețurile mai mari se transmit rapid spre combustibili, în timp ce o parte dintre costurile suplimentare suportate de consumatori se transformă în venituri și profit pentru producători.
La pompă, criza apare în litri și bani mărunți. În bilanțurile marilor companii, aceeași criză poate apărea în miliarde.
ONG-ul vrea ca taxa excepțională să devină permanentă
T&E cere instituțiilor europene să creeze un impozit permanent pe profiturile excedentare ale sectorului petrolier. Veniturile obținute ar urma, în viziunea organizației, să fie folosite pentru reducerea dependenței populației de combustibilii fosili și pentru accelerarea accesului la mobilitate electrică.
Propunerea este politică și trebuie tratată ca atare. Analiza oferă o justificare economică pentru poziția ONG-ului, dar nu demonstrează singură că o anumită formă de taxare ar produce efectele dorite sau că nu ar genera costuri secundare.
Există și o dificultate tehnică. Grupurile petroliere operează în numeroase jurisdicții și își pot distribui veniturile și profiturile între subsidiare. Chiar T&E precizează că structura geografică exactă a veniturilor din 2026 nu va putea fi verificată complet până la apariția raportărilor detaliate ulterioare.
România plătește aceeași volatilitate la pompă
Pentru România, dezbaterea este relevantă indiferent dacă Bruxelles-ul va accepta sau nu formula propusă de ONG. Motorina și benzina sunt mărfuri legate de piețe internaționale, iar șocurile petroliere ajung direct în costurile transportului.
Efectul nu se oprește la automobil. Combustibilul intră în prețul transportului de marfă, agriculturii și distribuției, astfel încât variațiile mari pot ajunge în costul alimentelor și al altor produse.
În același timp, o taxă europeană permanentă pe profiturile excepționale ar deschide o dispută între obiective climatice, competitivitate, venituri bugetare și securitatea aprovizionării.
T&E a pus pe masă cifra de 7,5 miliarde de euro. De aici începe însă partea mai grea: cine definește profitul „excedentar”, cine îl taxează și ce se întâmplă cu banii după ce intră în buget.
