Franța a subestimat, în mod constant, impactul devastator al testelor sale nucleare din Polinezia Franceză în anii 1960 și 1970, iar mai mult de 100.000 de persoane ar putea solicita despăgubiri, relatează The Guardian.
Franța a efectuat 193 de teste nucleare în perioada 1966-1996 la atolii Moruroa și Fangataufa din Polinezia Franceză, incluzând 41 de teste atmosferice până în 1974. Toate aceste proceduri au expus populația locală, lucrătorii de pe șantier, dar și soldații francezi la niveluri ridicate de radiații.
Cercetând datele din 2.000 de pagini de documente ale ministerului apărării francez recent declasificate, analizând hărți, fotografii și alte înregistrări și realizând zeci de interviuri în Franța și Polinezia Franceză, cercetătorii au reconstituit meticulos trei teste nucleare cheie și consecințele acestora.
Polinezia Franceză, testele și miile de victime ale Franței
Fișierele Mururoa, o colaborare între redacția jurnalismului de investigație Disclose, Programul Universității Princeton pe Știință și Securitate Globală și un colectiv de cercetare a justiției de mediu, Interprt, sugerează că impactul testelor Aldébaran, Encelade și Centaure din 1966, 1971 și 1974 a fost mult mai mare decât cel recunoscut oficial.
”Statul a încercat din greu să ascundă moștenirea toxică a acestor teste”, a declarat Geoffrey Livolsi, redactor-șef al Disclose. ”Aceasta este prima încercare științifică cu adevărat independentă de a măsura amploarea daunelor și de a recunoaște mii de victime ale experimentului nuclear al Franței în Pacific”.
Institutul Național de Sănătate și Cercetare Medicală din Franța a publicat luna trecută un raport privind consecințele testelor asupra sănătății, susținând că ”nu poate concluziona cu certitudine” că există o legătură între acestea și multiplele cazuri de cancer care au apărut pe insule.
Insula Tahiti, ca victimă: traiectoria schimbată a norului radioactiv
Mururoa Files a studiat consecințele bombei Centaure – ultima care a explodat în atmosferă înainte ca testele Franței să fie mutate în subteran. Astfel, se sugerează faptul că Parisul a subestimat contaminarea din Tahiti cu până la 40%, permițând ca aproximativ zeci de alte mii de persoane să devină, în mod oficial, victime ale testelor.
Folosind date meteorologice, arhive militare și înregistrări științifice privind dimensiunea norului radioactiv, echipa a descoperit traiectoria acestuia peste Tahiti (este vorba de 80.000 de locuitori din Papeete, capitala Polineziei Franceze).
Inițial, norul radioactiv ar fi trebuit să se îndrepte spre nord, dar nu a atins niciodată înălțimea prevăzută de 9.000 m, rămânând, în schimb, la aproximativ 5.200 m.
A ajuns deasupra insulei Tahiti la 2 dimineața, la 19 ianuarie 1974, la 42 de ore după explozie. Important de menționat este faptul că în această regiune nu fuseseră luate măsuri de precauție pentru a proteja populația.
”Un grup de cancere ale tiroidei”
Potrivit unui raport confidențial al ministerului polinezian al Sănătății, raport obținut de cercetători, aproximativ 11.000 de victime ale testelor au primit doze de radiații mai mari de 5 milisieverți (mSv): de cinci ori nivelul de calificare pentru compensație.
Totuși, în baza documentelor declasificate în 2013, cercetătorii calculează că întreaga populație din Tahiti și din Insulele Leeward din Polinezia (aproximativ 110.000 de persoane) a fost expusă la radiații de peste 1 mSv, numai din testul Centaure.
Potrivit noilor calcule, ”dozele” reale de radiații primite de locuitorii unor districte din Papeete au fost de două sau trei ori mai mari decât cele înregistrate într-un studiu al Comisiei pentru energie atomică (CEA) din Franța, publicat în 2006, spun cercetătorii.
Proiectul dezvăluie, de asemenea, un raport confidențial trimis de către Paris guvernului polinezian, în februarie, anul trecut. Raportul face referire la ”un grup de cancere ale tiroidei” din Insulele Gambier, insule care au fost direct afectate de consecințele primului test nuclear al Franței, Aldéraban, în iulie 1966.
Franța, nevoită să recunoască apariția cancerului în rândul copiilor
Acest raport reprezintă prima recunoaștere oficială a Franței în ceea ce privește impactul pe care testele l-au avut asupra sănătații.
Cancerele tiroidei, gâtului și plămânilor, precum și cazurile de leucemie și limfom și afecțiunile osoase și musculare legate de otrăvirea cu stronțiu și cesiu, rămân prevalente în toate insulele, spun cercetătorii, citând interviuri cu mai mulți locuitori, dintre care mulți erau copii la timpul testelor.
Cercetătorii citează, de asemenea, un schimb confidențial de e-mailuri care datează din 2017, în care armata franceză recunoaște, pentru prima dată, că până la 2.000 din cei 6.000 de militari cu sediul în Polinezia Franceză și implicați în testele între 1966 și 1974 au contractat cel puțin o formă de cancer.
În ciuda îngrijorărilor răspândite, Franța nu a înființat un comitet de despăgubire pentru victimele civile și militare până în 2010, reclamanții – în teorie – trebuind să demonstreze doar că locuiau în Polinezia Franceză la acea vreme și că au contractat unul dintre cele 23 de tipuri de cancer, recunoscute ca rezultate din radiații.
