Rezervele de pește sunt în declin, dar pescarii sportivi se declară nemulțumiți în fața ordinului de protecție

Autor

-

23 martie 2021

Tipic românesc: protejarea unor specii duce la nemulțumirea vânătorilor. Protejarea rezervelor de pește din Delta Dunării duce, de această dată, la protestele pescarilor sportivi. Aceștia nu au voie, în cursul anului 2021, să păstreze niciun exemplar capturat de crap, șalău, știucă sau somn.

Ordinul de prohibiție a fost emis de ministerele Agriculturii și Mediului și are ca scop protecția și scăderea presiunii pe stocurile de pește.

Vorbim de anumite specii care dispar și vorbim de lege. Dar, cu toate acestea, când prada este apărată de lege, prădătorul va face apel, în mod paradoxal, tot la justiție. Astfel, asociațiile de pescari sportivi se declară nemulțumite și anunță că vor ataca ordinul în instanță.

Până la apariția ordinului de prohibiție, pescarii amatori și sportivi aveau voie să plece acasă cu cel mult cinci kilograme de pește prins în Delta Dunării, ori cu un singur exemplar – dacă acesta cântarea mai mult de atât. Acum, noua lege precizează că toate exemplarele de șalău, crap, știucă și somn capturate în rezervație trebuie eliberate, precizează Știrile Pro TV.

Pescuitul sportiv: un paravan pentru afacerile ilegale

Deși sună bening, pescuitul sportiv nu reprezintă doar o activitate recreațională și, în realitate, ar fi mușamalizat diverse ilegalități. Conform Administrației Deltei Dunării, a fost nevoie de acest ordin pentru că unii braconieri foloseau pescuitul sportiv drept paravan pentru afacerile lor ilegale.

Viorica Bîscă, Director Executiv ARBDD: “Au fost inclusiv sesizări de la Parchet, legate de depistarea unor pescari sportivi cu cantități foarte mari de pește. Dacă stăm să ne gândim ce înseamnă pescuit sportiv, el în sine înseamnă catch and release. Toți organizatorii concursurilor de pescuit sportiv vă pot spune că nu păstrează nimic din capturile prinse în cadrul concursului”.

Rezervele de pește: un declin. Pescuitul sportiv: un moft

În momentul de față, specialiștii susțin că rezervele de pește din Delta Dunării sunt în declin. Luând ca simplu exemplu crapul, studiile arată că, acum o sută de ani, erau raportate capturi comerciale de aproape 1.850 de tone pe an. În prezent, se mai pescuiesc 130 de tone.

Marius Grama, reporter Pro TV: “Ordinul vine pe fondul scăderii stocurilor de pește din Delta Dunării, dar și pe cel al eliberării necontrolate de permise de pescuit recreativ -sportiv. Curtea de conturi a arătat că, în 2019, au fost eliberate 185.000 de permise, adică de șase ori mai multe decât numărul recomandat de specialiști”.

Federația Pescarilor Sportivi se simte discriminată și atacă decizia în instanță

În ciuda ordinului și în ciuda unui pas făcut de lege în favoarea protejării speciilor de pește, pescarii amatori și sportivi au o proprie teorie a conspirației. Conform spuselor lui Ștefan Popescu, președinte al Federației Române de Pescuit Sportiv, pescarii ar fi cei discriminați.

“Cine poate să citească și în spatele acestui ordin, o să constate că e făcut pentru ca pescarii sportivi deranjau. Deci este făcut ca să împiedice pescarii să mai meargă în Delta Dunării pentru ca pescarii sportivi, în general, să știți că sunt niște oameni foarte corecți. Ei erau principalii avertizori ai factorilor de braconaj care se întâmplă în Delta Dunării și de asta deranjează”, a precizat Ștefan Popescu.

În cursul zilei de azi, Federația Pescarilor Sportivi a înregistrat în instanță un dosar în care cere ca toate prevederile referitoare la prohibiția pentru pescuitul recreativ – sportiv cuprinse în acest ordin să fie declarate abuzive, mai arată sursa citată.

Masca sanitară a României: o protecție aruncată la voia întâmplării

Autor

Redacția

-

23 martie 2021

Traseul măștilor sanitare începe la farmacie și se termină în canalizările din mai multe orașe din țară.

Protecția noastră, începută în urmă cu un an, proctecția pe care batem monedă și în care credem cu sfințenie, duce la o nouă sursă poluare.

Fenomenul este unul global, dar România poate candida într-un top al indiferenței și, cu ușurință, s-ar putea clasa printre primele poziții.

Locul unde nu există gunoi este, paradoxal, coșul de gunoi

Măștile sunt aruncate la voia întâmplării, în ciuda faptului că există locuri special amenajate în unele magazine. De aici, măștile sunt luate, arse și transformate în energie.

Cu toate acestea, o scurtă incursiune în Capitală sau o scurtă plimbare în oricare alt oraș din țară va demonsra că ”protecția” ajunge pe stradă, în râuri, în parcuri sau în lacuri. Cel mai evitat loc rămâne coșul de gunoi.

În Brașov, cantitatea de deșeuri care ajunge la stația de epurare a crescut cu aproape o treime în ultimul an, anunță Știrile Pro TV.

Emil Păun – șeful Stației de Epurare Brașov: ”În prima parte ați observat metoda grosieră de a aduna materialele textile pe care le antrenează apa la intrare în stație. S-a observat că este o cantitate foarte mare, mai ales pe timp de ploaie.”

Aliana Bălătescu – Purtător de cuvânt Compania Apa Brașov: ”În anul 2019 au fost colectați 600 metri cubi de deșeuri. În anul 2020 au fost colectați 800 de metri cubi de astfel de deșeuri. Deșeurile au reprezentat măști, mănuși și obiecte de protecție, inclusiv salopete de protecție”.

În Timișoara, mii de măști au înfundat țevile

Oana Mărginean – purtător de cuvânt societate de apa-canal: ”Reprezintă un pericol în ceea ce privește funcționarea sistemului de canalizare în parametrii normali”.

Dar măștile sunt aruncate de multe ori și pe străzi și reprezintă un risc de îmbolnăvire pentru oricine le atinge. Pot reprezenta un pericol inclusiv pentru căinii, pisicile sau pasările care caută hrană, mai arată sursa citată.

Revenind la natură și la pericolul aruncării deșeurilor la voia întâmplării. Lene, indiferență sau o obișnuință nocivă: în ciuda avertismentelor, în ciuda imaginilor crude și revoltătoare, mulți nu se obosesc să taie elasticul cu care este prevăzută masca.

Conform medicului Mihail Pautov, măștile reprezintă o adevărată capcană pentru mediu și pentru animale, în primul rând.

Masca, protecția noastră devine pericolul de după pandemie. Ajunsă într-un rău, va face rău țestoaselor sau peștilor. Ajunsă în câmp, va face rău animalelor. Ajunsă pe stradă, face rău tuturor.

”Așa că, primul lucru pe care vreau să îl subliniez și să îi rog pe oameni: să rupă aceste elastice, astfel încât să nu transformăm aceste măști în niște capcane.”

Pandemia duce la altă pandemie: cea a nepăsării. Iar pentru nepăsare nu există vaccin

Spuneam, în cursul lunii martie, că pandemia deșeurilor este pandemia ignorată: măști chirurgicale, măști sanitare, mănuși și viziere, toate ajung în natură, toate distrug și toate au nevoie de sute de ani ca să se dezintegreze.

Revenirea la normal nu ar trebui să însemne afundarea în indolență. Revenirea la normal ar trebui să înceapă prin conștientizarea faptului că o boală duce la alta.

Iar pentru cea din urmă nu există vaccin.

România, pe urmele energiei viitorului. Potențialul de energie eoliană offshore a României este de 94 Gigawatts

Autor

Redacția

-

23 martie 2021

România este țara în care avem de toate și putem face de toate… pe hârtie. Odată cu puterea generată de noile tehnologii, vin și marile responsabilități. Este deja clar pentru toată lumea că poluarea reprezintă, la scală largă, una dintre problemele majore. Schimbările climatice au intrat în vizorul liderilor mondiali. În acest sens, pe 12 decembrie 2015 a fost semnat Acordul de climă de la Paris. Acordul era însoțit de un mesaj clar: era combustibililor fosili va fi de domeniul trecutului.

În mai bine de cinci ani de la semnarea acordului, lucrurile nu par a se fi îmbunătățit, ba chiar în timpul ăsta au fost înregistrate cele mai ridicate temperaturi, cât și emisii de 200 gigatone de dioxid de carbon.

Soluțiile există. Mai greu este, însă, cu implementarea lor. În România s-a tot discutat, dar în mare parte doar verbal, despre producerea de energie regenerabilă offshore.

Potrivit unui studiu al Energy Policy Group, potențialul de energie eoliană offshore a României este de 94 Gigawatts, capacitate naturală, din care 22 GW din turbine fixe.

Calculul se face din perspectiva în care se pot instala turbine eoliene cu potential de 22.000 MW. Astfel, producția anuală de energie rezultată ar putea atinge 239 Terawatts/h, din care 54,4 TWh produși din turbine fixe.

Potențialul este uriaș, dacă facem o comparație cu producția anuală a centralei nucleare de la Cernavodă care produce pe an circa 10 TWh sau dacă raportăm toată capacitatea de producție a României din prezent, care este de circa 60 TWh de electricitate.

Proceduri legislative neclare și sume de investiții fabuloase

Când citim cifrele, pare o utopie, cel puțin pentru nivelul la care suntem în acest moment din punct de vedere energetic. Flacăra speranței este generată de faptul că în proiectul de Strategie Energetică generat de MEEMA, cât și în Programul de Guvernare al PNL, se proiectează dezvoltarea potențialului eolian din Marea Neagră. Cu toate acestea, încă suntem departe de a concretiza ceva. În primul rând, în orice proiect spectaculos trebuie să vorbim de costuri.

Spre exemplu, costul investiției per megawatt, în onshore (eolienele de pe pământ), este de aproximativ 1,3 milioane de euro. Când vorbim de un megawatt în offshore (eolienele de pe mare), estimarea ajunge la circa 2 milioane de euro.

La un calcul rapid, investiția pentru cei 22 de mii de MW ar costa undeva la 44 miliarde de euro. Aici este problema, suma necesară este aproape dublă față de banii preconizați să vină de la Uniunea Europeană. Despre această problemă a vorbit și Iuliu Winkler, europarlamentar UDMR.

”Pentru a se putea concretiza astfel de proiecte, avem nevoie de investitori privați, iar ei la rândul lor au nevoie de niște condiții. De stabilitate legislativă, de claritate contractuală, de o legislație în România care să fie foarte clară pe termen mediu și lung, pentru că în eolianul offshore nu vorbim de proiecte de trei ani, vorbim de proiecte pe termen mai lung”

a declarat, pentru ȘtireaVerde.ro, europarlamentarul Iuliu Winkler.

Cel mai are producător de energie electrică din România, Hidroelectrica, susține neclaritatea legislativă.

”Privim cu mare interes ceea ce întâmplă cu legislaţia offshore, pentru că şi aceasta este o zonă de mare interes pentru Hidroelectrica şi, odată ce se va finaliza aşezarea cadrului legislativ, cu siguranţă vom fi parte din ceea ce va însemna procesul investiţional în energie eoliană offshore în România, pentru că Marea Neagră are un potenţial extraordinar. Hidroelectrica este pregătită să investească în această zonă”

a precizat Bogdan Badea, președintele Directoratului Hidroelectrica

Producătorul de energie a trecut în planul de investiții atât proiecte onshore, cât și offshore, anul estimat al punerii în funcțiune fiind 2025 și, respectiv 2026. În total, strategia presupune investiții uriașe, de 26 de miliarde de lei, dintre care aproape 7,6 miliarde în perioada 2020-2025.

“Proiectul eolian offshore va demara în baza rezultatelor unui studiu privind potențialul de producție de energie eoliană prin intermediul dezvoltării unor parcuri de profil instalate în sectorul românesc al Mării Negre, în condițiile în care până în prezent nu a fost analizată această oportunitate la nivel național”

se arată în campania de strategie.

Citește și În județul Galați, în așteptarea „SMID”-ului fiecare primar „salubrizează” cum poate. Într-o localitate s-au colectat anual 164 grame de deșeuri pe locuitor!

Primul pas ar putea fi făcut mai repede decât ne-am fi așteptat dacă politicienii și-ar concentra din prețioasa lor energie pentru a oferi un cadru legal, accesibil, pentru investitorii. Cert este că Virgil Popescu, ministrul Economiei, Energiei si Mediului de Afaceri, este un susținător al acestor proiecte. La începutul mandatului, afirma că dorește să sa realizeze studii privind posibilitatea ca România să obtină energie electrică din parcuri eoliene amplasate în largul Mării Negre.

”Parcurile eoliene în Marea Neagră sunt un concept pe care l-am ridicat în discuția Comisiei Europene, iar acum este pe masa Comisiei Europene. Vom primi finanțări pentru așa ceva, pentru că Marea Neagră, alături de Marea Nordului, are un mare potențial de energie electrică prin potențialul de vânt, vorbim de energie regenerabilă”, declara ministrul Virgil Popescu.

Strategia Uniunii Europene

Uniunea Europeană este lider mondial în privința tehnologiei eolianelor offshore. Ținta de neutralitate climatică până în 2050 este unul dintre cele mai importante puncte pentru UE, lucru confirmat și de europarlamentarul Iuliu Winkler:

”Ne aflăm la un moment de start și acest start nou în industria și economia europeană este caracterizat de două priorități: digitalizarea și economia verde. Dacă vorbim despre economie verde, trebuie să vorbim despre energie verde și atunci avem toată gama de regenerabile. Între acestea, eolianul offshore are un rol deosebit de important. Încă de anul trecut avem o strategie a Uniunii Europene pentru energia eoliană offshore, această strategie pleacă de la o chestiune geografică, Uniunea Europeană este înconjurată de mări și oceane, iar toate acestea au un potențial remarcabil în ceea ce privește energia eoliană offshore”.

Sumele puse la bătaie de către Uniunea Europeană pentru tehnologia eolienelor offshore sunt fabuloase, vorbim de o estimare a necesarului de investiții de aproximativ 800 de miliarde de euro pentru următorii 15 ani. Producția de energie eoliană offshore, actuală, a UE este de aproximativ 12 GW, iar prin cele 800 de miliarde de euro, producția ar crește de cinci ori pe următorii 10 ani, iar până în 2050, producția ar ajunge la 300 de Gigawatts.

Domeniul OFFSHORE necesită cooperare transfrontalieră și regională

Cel mai eficient mod prin care proiectele pot fi concretizate la nivelul dorit, este crearea unui cadru regional de cooperare și integrare cu Bulgaria în acest sector. Un proiect eolian offshore comun va fi benefic atât pentru creșterea gradului de conectare a rețelelor, cât și în perspectiva cuplării piețelor de electricitate ale celor două state membre.

Este de departe cel mai interesant proiect de investiții propus în strategia de producere a energiei regenerabile, dacă el se va și realiza, va consemna o premieră în România, pentru că, momentan, nu există parcuri eoliene offshore.

Încălzirea globală și mimarea respectului: principalii poluatori dictează viitorul planetei

Autor

Redacția

-

23 martie 2021

Cei care poluează cel mai mult în prezent sunt și cei care dictează viitorul: nu prin corecții, nu prin vreo luptă împotriva încălzirii globale și nici prin asumarea vreunei culpe.

În momentul în care fiecare emisie însemnă bani, iar banul dictează, ținta rămâne afacerea personală, privată, o afacere care distruge prin succesul propriu.

Nu există asumare. Doar ipocrizie

Principalele companii poluatoare din lume sunt departe de a se fi aliniat Acordului de la Paris privind încălzirea globală, care prevede un obiectiv de zero emisii până în 2050 sau mai devreme, arată un raport al unui grup de investitori, citat de Reuters.

Grupul Climate Action 100+, ai cărui 575 de membri gestionează active în valoare de 54 de mii de miliarde de dolari, a fost creat în 2017 pentru a încuraja companiile responsabile de cea mai mare parte a emisiilor cu efect de seră să le reducă şi să fie transparente făcând acest lucru, potrivit Agerpres.

Al treilea mare poluator global, după SUA și China, reprezintă o înșiruire de companii precum Exxon, Aramco, BP sau Unilever.

Autorii raportului, intitulat ”Climate Action 100+ Net-Zero Company Benchmark” precizează și că niciuna dintre cele 159 de companii nu a dezvăluit complet cum intenţionează să atingă obiectivul de a deveni până în 2050 sau mai devreme o întreprindere cu „net zero” emisii, inclusiv prin stabilirea de ţinte pe termen scurt şi mediu; în acelaşi timp, investitorii sunt nemulţumiţi de ritmul lent al schimbării din unele companii, menționează Digi 24.

Viitorul sigur și viabil presupune o implicare urgentă

Raportul ”arată că este nevoie urgentă de o mai mare implicare din partea companiilor şi de o mai mare ambiţie de a accelera o economie net-zero şi a permite un viitor sigur şi viabil”, a spus Mindy Lubber, CEO şi preşedinte al organizaţiei pro-sustenabilitate Ceres şi membră în conducerea grupului Climate Action 100+.

Au fost analizate 83 de companii poluatoare și s-au făcut multiple promisiuni. Promisiunile lor în fața noastră, în fața mediului și în fața viitorului. Cu toate acestea, deși și-au anunţat obiectivul de a ajunge la net-zero emisii în 2050, în circa jumătate dintre cazuri aceste angajamente nu au în vedere întreaga gamă de emisii.

Cu alte cuvinte: ipocrizia, eternele afaceri și cifrele care dictează.

De asemenea, 107 dintre companii şi-au fixat ţinte de reducere a emisiilor pe termen mediu, dar numai 20 au îndeplinit toate criteriile de evaluare, iar din cele 75 care şi-au stabilit ţinte pe termen scurt, numai opt au îndeplinit respectivele criterii, mai precizează sursa citată.

Afacerea lor, sentința noastră

Dincolo de cifre, dincolo de nume și dincolo de capetele mai mult sau mai puțin luminate stă timpul prezent. Prezentul se vede, se trăiește și dictează ziua de mâine. Trăim într-un prezent în care poluarea, încălzirea globală și schimbările climatice au devenit un subiect repetitiv, dar ignorat. Voit sau ne.

În momentul de față, ignorarea poluării și a principalelor surse de poluare reprezintă o afacere.

Tot în mometul de față, distrugerea mușamalizată reprezintă o afacere.

Se trece de la o indiferență lesne iertătoare la un act calculat atent, calculat la scară largă.

Viitorul lor distruge viitorul nostru. Acțiunile lor îngreunează acțiunile noastre. În cazul de față, ”acțiunea” nu reprezintă mișcare, activitate sau exercițiu. Ci o hârtie de valoare și un capital.

Gorjul a avut prima groapă ecologică de gunoi, singura din județ, închisă acum pentru poluare! De gunoi se ocupă fiecare localitate cum consideră, în afara ADIS

Autor

Redacția

-

22 martie 2021

Fiecare face ce vrea cu gunoiul în județul Gorj, Asociația de Dezvoltare Intercomunitară în Domeniul Serviciilor Publice de Salubrizare „ADIS” fiind îmbrățișată de puține localități. Un exemplu este că cele două municipii (Târgu Jiu – reședința, și Motru) se ocupă fiecare de deșeuri în afara unui contract semnat și parafat de ADIS Gorj. Aceeași situație e și în cazul celor 7 orașe din județ.

Al doilea exemplu, și totodată cel mai rușinos, este al gropii de gunoi. Județul Gorj a avut prima groapă ecologică din toată țara, la Târgu Jiu, atât de performantă încât în acest an, pe 22 martie, a fost închisă în urma multiplelor sesizări și amenzi pe tema poluării.

Act-constitutiv-ADIS-12.01.2012

Actul constitutiv al ADIS Gorj, întocmit în 2012, arăta însă bine: asociați în acest proiect erau județul Gorj și cele 70 de localități, 57 unități administrativ teritoriale fiind fondatoare (doar orașele Bumbești Jiu, Tismana, Turceni, Țicleni și niciunul dintre municipii) și 14 aderente. La acea vreme asociații fondatori au contribuit cu numerar pentru patrimoniul inițial al ADIS, majoritatea cu 1.000 de lei, însă Drăgănești a dat doar 500, 100 lei a dat Urdari, iar zero lei și-au permis Fărcășești și Scoarța. Însă lucrurile urmau a fi îmbunătățite de la an la an. Ce s-a întâmplat mai departe este însă de „poveste”.

„ADIS Gorj are ca scop realizarea în comun a proiectelor de dezvoltare a infrastructurii aferente serviciilor de salubrizare a localităților, pe baza Planului de dezvoltare al județului Gorj și furnizarea acestor servicii, sub autoritatea fiecărui membru asociat”

se arată pe prima pagină a Asociației, dar dincolo de vorbele scrise pare să domnească haosul. La ADIS sunt afiliate în fapt 45 de localități din județ, însă doar 33 merg la un loc când vine vorba de ridicarea gunoiului. În 2019, contractul a fost câștigat de Supercom, ca urmare a înțelegerii din ADIS, însă în total în Gorj sunt nu mai puțin de alte 13 firme care operează, unele fiind companii din subordinea primăriilor: Serviciul Public de Gospodărire Comunal Turburea, Polaris Mediu și Polaris M Holding, Salubri PM, Apă Canal Salubritate, Turceni Sal, Util Local, Salubris Gilort, Direcția Publică Motru, Jupsal Salubris, BCA VIO Service, Eco GMG Company și Matsalubris.

Firma de salubritate Polaris, amendată de Poliţia Locală Târgu Jiu din cauza gunoiului de lângă ghene

Totul, la un fel de mică înțelegere, din ce explica Luis Popa, directorul Serviciului Judeţean de Gestionare a Deşeurilor şi Activităţilor de Salubrizare Gorj, la semnarea contractului cu Supercom.

„Ar fi cam 7-8 primării care nu au contracte. Supercom va putea activa şi la nivel de oraşe, mai puţin la Târgu-Jiu, unde operează Polaris şi are contract până în 2033. Dar acolo unde primăriile de oraş au firma lor de salubrizare şi poate nu mai merge sau vor să renunţe, pot să se adreseze acestui operator”.

Ar putea, dar probabil nu există însă interes, deși cuvântul haos pare a fi unul de ordine. Însă, în condițiile în care fiecare decide în și în afara ADIS ce face cu deșeurile, directorul Popa anunța că urmează încheierea unui contract pentru colectarea separată de la populaţie a deșeurilor menajere reciclabile pe 5 fracţii. Aceasta în condițiile în care în ultimii 3 ani nu există nici măcar o situație completă a cantității de gunoi colectate în județ.

Gunoiul… cât e gunoiul?

Faptul că fiecare face ce vrea și ce poate în Gorj este oglindit în situația deșeurilor colectate în 2018, 2019 și 2020: doar 33 de localități au fost contabilizate anual, printre acestea doar 3 orașe: Rovinari, Țicleni și Tismana.

Municipiile au situații complete pe 2019 și 2020, dar măcar se colectează separat: 23.382,16 tone deșeuri reciclabile în Târgu Jiu în 2019, 288 tone în 2020, în timp ce în Motru s-au strâns, potrivit raportărilor oficiale, 145,87 tone deșeuri reciclabile în 2019 și 125,03 tone în 2020.

În orașul Novaci nu se știe exact ce gunoi a fost produs și ridicat din 2018 și până în 2020, iar situații pe acest din ultim an nu există în orașul Târgu Cărbunești și comunele Turcinești, Turburea și Drăgotești.

Citește și În județul Galați, în așteptarea „SMID”-ului fiecare primar „salubrizează” cum poate. Într-o localitate s-au colectat anual 164 grame de deșeuri pe locuitor!

E greu totodată a fi făcută o medie a prețului pe care îl plătesc lunar gorjenii. Cum nu există un singur contract cu o singură firmă, comunitățile locale au facturi diferite. Potrivit informațiilor furnizate de Consiliul Județean Gorj, în 6 localități membre ale ADIS Gorj e un tarif fix de 8,5 persoană/ lună, în baza contractului semnat în mai 2019 cu Supercom, la care s-a adăugat un act adițional în mai 2020, până la finalizarea procedurii de licitație publică- delegare prin concesiune.

Totodată, alte 27 de localități din ADIS scapă de gunoi plătind o taxă fixă de 14 lei pe gospodărie, în baza aceluiași contract.

Însă în rest tarifele și taxele variază. Cel mai puțin se plătește în Cătunele – 0,84 lei/ persoană/ lună, în baza unui contract din aprilie 2017 cu Eco GMG Company, încheiat totuși pe 2 ani. Iar ce se întâmplă din aprilie 2019 pare că nu se știe.

La Ciperceni este încheiat un contract pentru prestări servicii, închiriere auto și delegare a activității cu BCA VIO Service, în baza căruia se plătește 1.328 lei/ cursă+TVA, dar și 5,73 lei/ persoană/ lună+TVA.

Două tipuri de plăți se fac și în Drăguțești pentru același operator – 621,85 lei/ cursă+TVA și 80 lei/ gospodărie/ an. Alte prețuri sunt de exemplu în Stoina – 175 lei/ lună/ punct de lucru și 70 lei/ gospodărie/ an (chiar dacă aici preia gunoiul operatorul Supercom), în timp ce în Turcinești localnicii plătesc pentru serviciile BCA VIO Service 4,6 lei/ persoană+TVA sau 338,88 lei/ tonă.

În Văgiulești este un contract cu Eco GMG Company, iar preluarea deșeurilor costă 63,10 metrul cub+TVA, pentru depozitare se plătește 40,13 lei/ mc+TVA, în timp ce colectarea separată este 4 lei/ persoană+TVA.

În Jupânești, cu propriul operator Jupsal, totul e la alegere: 50.000 lei/ an, 60 lei gospodărie/ an, 60.000 lei/ an sau 60.000 lei/ an+TVA (!). La Rovinari, unde există propriul operator – Apă Canal Salubritate, a fost semnat un contract în martie 2009, pe 49 de ani, la care s-a adăugat un act adițional în noiembrie 2012, încheiat pentru 24 de ani, pentru delegarea gesiunii: 4,79 lei/ persoană/ lună+TVA sau 404,99/ mc+TVA. Au de ales și localnicii din Țicleni cu același operator Apă Canal Salubritate: 126,05 lei+TVA/ mc, 6 lei gospodărie/ lună în cazul unei persoane și 10 lei/ gospodărie/ lună pentru două persoane.

În Motru, unde de gunoi se ocupă Direcția Publică Motru, în răspunsul oferit de CJ Gorj la începutul acestui an ni se spune că există un contract de prestări servicii, până în 2020. Ce se întâmplă în 2021 e greu de spus, cert e că până anul trecut se plătea 5,65 lei/ persoană/ lună+TVA, fie 7,5 lei/ persoană/ lună, fie 87,66 lei pe metru cub, plus TVA.

Novaciul se descurcă cu gunoiul din propria ogradă cu ajutorul BCA VIO Service, în baza unui contract încheiat pe o perioadă nedeterminată în 2017, care prevede 6,70 lei/ lună/ gopodărie+TVA sau 16.000 lei/ lună+TVA. În Turceni de asemenea există serviciul propriu, Turceni Sal, care până în martie anul trecut percepea 4,24 lei/ persoană/ lună+TVA sau 584,70 lei tonă+TVA. La Târgu Cărbunești până în 2021 se ocupă de gunoi Salubris Gilort, pentru 5,65 lei/ lună+TVA sau 150 lei/ mc+TVA.

Acestea sunt doar câteva exemple din totalul de 70 de localități. Cu încă o mențiune: în Padeș nu se menționează vreun contract, deși gunoiul e preluat de Supercom, iar oamenii plătesc 2,5 lei/ persoană/ lună+TVA. Aici se știe exact cât și ce fel de gunoi a fost ridicat din 2018 și până în 2020. Anual, a crescut cantitatea ridicată, atât în ceea ce privește gunoiul menajer cât și reciclabilul, care în 2018 era 0. Anul trecut, în Padeș au fost cântărite însă 31,22 tone de deșeuri reciclabile, în timp ce cantitatea de gunoi menajer ridicată a fost de 296,78 tone. Totodată, nu există taxe în Drăgotești, însă în 2019 se calculaseră 505,87 tone de gunoi menajer colectat și 0 reciclabil, comuna apărând în răspunsul CJ Gorj ca fiind deservită de BCA VIO Service.

În două localități de gunoi se ocupă Polaris Mediu, însă prețurile diferă: Bumbești Jiu – 4,73 lei/ lună/ persoană+TVA sau 84,52 lei mc+TVA, în timp ce la Târgu Jiu costă 5,86 lei/ persoană/ lună. La Târgu Jiu tot Polaris Mediu administrează și groapa de gunoi ecologică, la Bârsești, localitate componentă a municipiului Târgu Jiu.

Uite groapa, nu e groapa

Acum aproape 13 ani în județul Gorj se deschidea prima groapă de gunoi ecologică din ţară, însă avea să creeze probleme grave, din cauza mirosului degajat de resturile menajere îngropate. Numai autoritățile par a nu ști nimic despre așa ceva, chiar dacă zilele trecute Agenția pentru Protecția Mediului a decis să suspende activitatea pentru o perioadă de șase luni, începând cu 22 martie. În 2019, când i-a fost reînnoită autorizația de funcționare, compania Polaris a fost avertizată că trebuie să investească într-o instalație de biogaz, lucrurile nu s-au mișcat prea mult, iar urmarea a fost închiderea. Polaris a contestat măsura în instanță, însă până se decide ceva, gunoiul din județul Gorj va ajunge de acum la o stație de transfer din Rovinari, iar mai apoi va fi depozitat la Drobeta Turnu Severin.

Autoritățile – în speță CJ Gorj și municipiul Târgu Jiu, sunt mulțumite că nu au primit amenzi, nu știu exact nici cât de mulțumiți sunt cetățenii de serviciile de salubritate. În rest, nicăieri în răspunsurile oferite redacției noastre nu se precizează ceva despre problema aceasta.

„Deșeurile colectate din județul Gorj sunt depozitate la depozitul ecologic din Dealul Calului, localitatea Târgu Jiu. Operatorul depozitului ecologic de deșeuri este SC Polaris Mediu SRL. Transportul este efectuat de către cei 14 operatori licențiați. …Dacă vă referiți la gropi de gunoi neconforme, județul Gorj nu mai deține astfel de gropi, ele fiind închise toate. Dacă vă referiți la depozitul ecologic unde se depozitează deșeurile acesta există și este unul singur… și are umplută prima celulă din 5 și jumătate din cea de-a doua, deține autorizație de funcționare”

ne spune CJ Gorj. În oglindă, și municipiul reședință de județ se arată mulțumit și arată că „există un singur depozit de deșeuri autorizat, … aflat în administrarea SC Polaris Mediu”.

E adevărat, nici noi nu am întrebat ce se întâmplă cu singurul depozit de deșeuri. Am întrebat în schimb ce se întâmplă în Gorj cu colectarea selectivă, iar CJ ne-a spus că… e bine!

„În județul Gorj, în marea majoritate a UAT-urilor se face colectare selectivă, gradul de colectare selectivă fiind aproximativ 24%”.

Probabil dacă nu făceau „marea majoritate” colectare selectivă, procentul era un pic sub 1%! La această cifră, CJ Gorj asigură că a făcut tot ce a putut:

„Prin Serviciul Județean de Gestionare a Deșeurilor și a Activităților de Salubrizare, a efectuat numeroase campanii de conștientizare în rândul cetățenilor din județul Gorj, campanii de educare și conștientizare cu elevii din toate unitățile de învățământ”.

Poate nu stricau campanii cu operatorii de salubrizare, totuși. Municipiul Târgu Jiu e mai franc:

„Colectarea selectivă se face încă cu dificultate. În prezent, împreună cu operatorul de colectare și transport deșeuri derulăm activități de conștientizare a cetățenilor și de reabilitare, completare și reinscripționare a recipientelor folosite pentru colectarea selectivă a deșeurilor”.

Pe scurt, e jale.

Rechinii, prădătorii esențiali pentru recuperarea ecosistemelor

Autor

Redacția

-

22 martie 2021

Un studiu recent arată că rechinii sunt esențiali pentru recuperarea ecosistemelor după evenimentele climatice extreme din ultimul timp, precizează The Guardian.

Concluziile au venit după ce oamenii de știință au reușit să determine importanța prădătorului de vârf pentru un ecosistem unic în urma valurilor extreme de căldură marină întregistrate în 2011. Aceste au distrus un sfert din una dintre cele mai mari porțiuni de iarbă marină din Shark Bay, Australia de Vest.

Cercetătorii au încercat să înțeleagă ce s-ar întâmpla dacă nu ar mai exista rechini

O echipă de experți de la Universitatea Internațională Florida (FIU), Universitatea din Washington și Universitatea Deakin din Australia, știau dintr-un studiu anterior, că rechinii-tigru din golf protejau pajiștile subacvatice. Protecția se realiza prin modificarea comportamentului dugongilor și broaștelor țestoase, care se hrăneau din iarba marină.

Rob Nowicki a încercat să afle răspunsul la întrebarea: poate absența unor prădători mari exacerba efectele schimbărilor climatice?

După valurile de caniculă care au distrus baldachinul de iarbă de mare, o mare parte din populația de dugong a părăsit temporar golful.

Rechinii: veriga de legătură

Într-o lucrare publicată în Journal of Animal Ecology, oamenii de știință explică modul în care au folosit o zonă deteriorată a golfului, unde crescuseră noi porțiuni de iarbă de mare, rezistentă la căldură, ca laborator.

Folosind calcule bazate pe modelul de hrănire a dugongilor atunci când rechinii sunt absenți, aceștia au reușit să imite rata de hrănire a acestora, în mod artificial.

Scafandrii au reprodus tiparele de hrănire ale dugongilor, excavând periodic iarba de mare proaspăt cultivată, o practică pe care oamenii de știință au numit-o grădinărit subacvatic.

”Acest lucru ne-a permis să imităm comportamentul pe care l-ar avea dugongii dacă rechinii din golf ar dispărea”, a spus Nowicki.

Au descoperit că cea mai importantă și mai mare copertină de iarbă marină nu s-a recuperat, deoarece a fost tulburată prea des de prezența scafandrilor. Cercetările arată că, atunci când prădătorii de top dispar, nu numai că structura ecosistemului are de suferit, dar rata de ”pășunat” a erbivorelor face imposibilă recuperarea.

”Probabil că acest lucru se întâmplă în locuri care nu au fost studiate timp de 15 ani și în care nu a avut loc un astfel de eveniment climatic Susținem că protejarea speciilor de prădători și păstrarea relațiilor dintre aceste specii pot duce, de fapt, la întărirea rezistenței întregului ecosistem”, a explicat Nowicki.

Dr. Mike Heithaus, biolog marin la Universitatea Internațională din Florida și coautor al lucrării, care a studiat golful timp de două decenii, afirmă: ”În mod normal, s-ar putea să nu ne dăm seama cât de importanți sunt prădătorii. Dar când lucrurile merg prost, atunci le sesizăm importanța”.

Vulcanul Etna: erupțiile din prezent dictează haosul viitorului

Autor

Redacția

-

22 martie 2021

Pentru a 14-a oară în mai puțin de o lună, Etna a trimis un nou avertisement: acela că rămâne unul dintre cei mai activi vulcani din lume.

Giuseppe Salerno, cercetător la Institutul Național de Geofizică și Vulcanologie (INGV) din Catania, povestește despre momentul critic de erupție al vulcanului.

Cascade de lavă care ajung până la 2.000 de metri

Totul a început cu un apel venit de la sediul INGV unde, cu câteva secunde înainte erupție, undele seismice de pe unul dintre cele 40 de monitoare din sala de operații păreau să sară de pe ecran.

Etna, situat la 3.300 metri deasupra nivelului mării, a înregistrat numeroase erupții, aruncând magmă incandescentă și o ploaie abundentă de cenușă care a ajuns până la Catania.

Începând cu 16 februarie, la fiecare 48 de ore vulcanul a erupt cu cascade de lavă care ajung până la 2.000 de metri.

Timp de trei zile, The Guardian a avut acces la camerele INGV din Piazza Roma, Catania, unde, zi și noapte, 100 de oameni de știință italieni monitorizează mișcările Etnei în încercarea de a explica aceste fenomene recente.

”Activitatea recentă face parte dintr-o așa-numită cascadă de lavă, fenomen care se numără printre activitățile normale ale Etnei”, spune Salerno, fost cercetător doctor la departamentul de geografie al Universității Cambridge.

”Ceea ce este cu adevărat special este că vulcanul se comportă ca o mașină, cu ritmuri care au aproape o precizie matematică. Acesta este motivul pentru care în ultimele luni i-am monitorizat fiecare mișcare, fiecare zgomot”.

Etna: un ”pacient” monitorizat zilnic

Informațiile înregistrate de cele 150 de stații de monitorizare situate pe suprafața vulcanului sunt detectoare de emisii de gaze și seismografe. Acestea sunt trimise în timp real la camera de control și difuzate pe zeci de monitoare.

”Trebuie să vă imaginați această cameră de control ca pe un spital. Sunt zeci de medici care lucrează pentru același pacient: Etna, care, în ultimele săptămâni, a manifestat simptome deosebite. De aici îi putem monitoriza bătăile inimii cu seismografele sau respirația cu detectoarele de gaze”, a explicat Salerno.

Erupțiile recente au provocat numeroase probleme pentru oamenii care locuiesc lângă vulcan. Este vorba despre ploi de cenușă care au acoperit străzi, piețe și clădiri. Numai în ultimele săptămâni, doar în orașul Giarre, au căzut peste 12.000 de tone de cenușă.

Cenușa provenită din erupțiile Etna: un deșeu constant

Conform legislației italiene, cenușa colectată de pe străzi și piețe și amestecată cu alte forme de deșeuri urbane este considerată un deșeu special, ceea ce crește costul eliminării sale. Eliminarea corectă a unui metru cub de cenușă vulcanică costă aproximativ 20 EUR.

Cu toate acestea, Salerno explică faptul că o cheie pentru deblocarea misterului erupțiilor neobișnuite ale Etnei este tocmai cenușa vulcanului.

Într-un laborator subteran al INGV, Lucia Miraglia, 53 de ani, geolog și vulcanolog care a studiat cenușa Etnei la microscop în ultimii 20 de ani, a făcut recent o descoperire uimitoare:

”Studiind cenușa care s-a acumulat în ultimele zile, am observat că reflectă ceea ce vulcanologii numesc „magma primitivă”; adică o magmă care provine din ”intestinele” muntelui și care poartă o încărcare mai mare de gaz, motiv pentru care vedem aceste cascade de lavă extraordinar de înalte. Magma pe care Etna o aruncă în ultimul timp este o una ”primitivă”.

Magma Etnei provine din mai multe rezervoare situate la câțiva kilometri subteran. Experții de la INGV estimează că rezervorul principal al Etnei, precum și cel mai mare, este situat la 12 km subteran. Geofizicianul sicilian Rosanna Corsaro, care studiază nucleul Etnei de la sediul INGV, a afirmat că: ”Magma care a apărut în aceste erupții recente pare să provină de la aproximativ 10 km sub pământ”.

Cele mai temute erupții ale vulcanului Etna

”Uneori, erupțiile de magmă ”primitivă” sunt laterale: adică atunci când fracturile apar pe partea vulcanului și dau naștere acestui tip de activitate. S-ar putea ca, la un moment dat, această supapă să nu mai funcționeze eficient. În acest caz, dacă magma continuă să se ridice la suprafață, s-ar putea forma o deschidere laterală”, a explicat Corsaro.

Astfel de „erupții de flanc” sunt cele mai temute de vulcanologi, deoarece lava curge pe părțile laterale ale vulcanului, deschizând fracturi pe munții joși, fracturi care riscă să inunde orașele din sud.

Cu patruzeci de ani în urmă, în data de 17 martie 1981, o erupție laterală a provocat unul dintre cele mai dramatice fluxuri de lavă din istoria vulcanului. Din fericire, a durat doar câteva zile. Cu toate acestea erupția a îngropat păduri, case, străzi și linii de cale ferată, amenințând că va transforma micul oraș Randazzo într-un nou Pompei. Estimările volumului total de lavă în acest caz se situează în intervalul de 30 m metri cubi (1 miliarde de metri cubi).

Totuși, cea mai distructivă erupție a flancului a avut loc în anul 1669, când lava, însoțită de cutremure, a îngropat zeci de orașe, ajungând până la mare.

”În acest moment, activitatea recentă a vulcanului nu sugerează că va exista o erupție de flanc”, spune Stefano Branca, directorul INGV din Catania.

22 martie, Ziua Mondială a Apei. O resursă vitală, de neînlocuit

Autor

Redacția

-

22 martie 2021

Ziua Mondială a Apei a fost sărbătorită în fiecare an, pe data de 22 martie. Decizia instituirii acestei sărbători a fost luată în cadrul Conferinței Națiunilor Unite pentru Mediu și Dezvoltare de la Rio de Janeiro, la 22 decembrie 1992.

În România, Ziua Mondială a Apei se sărbătorește din anul 1993.

Sărbătorirea Zilei Mondiale a Apei are ca scop aducerea în atenția opiniei publice a problemelor legate de necesitatea protejării cantitative și calitative a apelor. De asemenea, un alt motiv este acela de a pune în adevărata lumină rolul, îndatoririle și responsabilitățile celor cu atribuții în întreținerea, valorificarea și protejarea surselor de apă.

Această zi pune pe prim plan importanța apei potabile, dar și gestionarea durabilă a resurselor de apă.

În plus, ziua de 22 martie are ca scop creșterea gradului de conștientizare: trebuie să reținem că aproximativ 2,2 miliarde de oameni trăiesc fără acces la resursele de apă.

În 2010, ONU a recunoscut ”dreptul la apă potabilă şi la salubritate în condiţii de siguranţă şi curăţenie ca pe un drept uman”.

Potrivit ONU, toţi cetăţenii planetei ar trebui să dispună, fără discriminare, de apă suficientă, sigură, accesibilă pentru necesităţile fizice, atât, pentru uz personal, cât, şi pentru uz casnic, ceea ce include apă pentru băut, salubritate personală, spălare de haine, pregătire de produse alimentare şi igienă personală şi de uz casnic.

Cu toate acestea, ONU a anunțat că nevoia globală de apă va crește, probabil, cu peste 50% până în 2040.

Tema Zilei Mondiale a Apei pentru anul 2021

Tema ziliei de 22 martie din anul curent este ”Prețuirea apei”. Potrivit Organizației Națiunilor Unite, „valoarea apei este cu mult mai mare decât prețul acesteia”.

De asemenea, trebuie să reținem și să conștientizăm faptul că dezvoltarea economică şi o populaţie globală în creştere duc la o mai mare cantitate de apă folosită în agricultură și industrie.

Topitoriile ilegale din Capitală, o principală sursă de poluare

Autor

Redacția

-

22 martie 2021

Funcționează ilegal și reprezintă una dintre principalele surse de poluare ale aerului din Capitală. Topitoriile existente la marginea Bucureștiului sunt motivul pentru care locuitorii respiră, încă din prima zi a săptămânii, aer poluat. De asemenea, reprezintă și motivul care stă la baza avertizărilor platformei Aerlive.

Topitoriile ilegale funcționează, cu precădere, în weekend, iar valorile substanțelor nocive din aer cresc periculos.

Poluare ”pregătită” din weekend: kilometri de deșeuri

În urma unei inspecții, Garda de Mediu a descoperit kilometri întregi de deșeuri pregătite pentru incendiere. Conform anchetei, există un proces minuțios în spatele ”afacerii”. Cei care se ocupă de arderi sunt interesați, în primul rând, de metalele valoroase din componența resturilor distruse: cupru și aluminiu.

Practic, sunt ”vânate” metalele care intră componența electrocasnicelor sau a automobilelor, cum ar fi plumbul din bateriile auto.

Sfidarea legii presupune anumite precauții: cei care se ocupă de topirea deșeurilor preferă zilele de weekend, profitând de faptul că, atât sâmbăta, cât și duminica, controalele sunt mai puține sau chiar inexistente.

Inspectorii au descoperit o mare de deșeuri pregătite pentru incendiere. De fapt, sunt aşa-zisele topitorii ilegale, platforme alimentate în permanență cu resturi de toate felurile, arată Știrile Pro TV.

Poluarea nu înseamnă doar aerul care îi sufocă pe locuitorii Capitalei, riscul extinzându-se dincolo de raporturile Aerlive: incendierile scăpate de sub control fac ca mizeria topită să ajungă în sol, pătrunzând până în pânza freatică.

Ocavian Berceanu, şeful Gărzii de Mediu: “Erau pregătite foarte multe materiale pentru incendiere. Vom găsi o soluţie să le ridicăm împreună cu primăria.”

Ultimul episod de poluare din Capitală a fost și cel mai grav din acest an. S-au depășit de zece ori limitele admise pentru anumite substanțe considerate nocive, mai precizează sursa citată.

În dimineața zilei de luni, 15 martie, senzorii aerlive.ro au ajuns la 100 în aproape toate zonele Capitalei. La baza poluării stau arderile necontrolate, arderi care, în timp, au devenit o constantă.

Legea copacilor mutilați: o lege blocată

Autor

Redacția

-

21 martie 2021

Tipic românesc: o nouă lege a rămas ”blocată”. O lege care ar fi trebuit să protejeze spațiul verde, copacii din oraș și parcurile este iar amânată, rămânând pe pupitrul Comisiei pentru administrație publică din Senat.

”Toaletări” care omoară copacii

Se cere normalitate: toaletarea copacilor din spațiul public, nu ciopârțirea lor. Se cere să nu se taie, să se planteze, să se îngrijească și să fie aplicată legea.

Toaletarea realizată de angajații ai Primăriei a devenit de ani buni un motiv de reclamații, proteste și petiții.

În momentul de fața, s-a ajuns la stadiul în care ar trebui să trimitem epistole pentru a salva un copac și pentru a cere acea normalitate pentru natură, normalitate pe care legea nu o poate rezolva.

Declic propune trimiterea de mail-uri la Comisia pentru administrație publică

”Legea spațiilor verzi s-a blocat în Comisia pentru administrație publică a Senatului. Dacă îți pasă de parcuri și vrei o lege care să salveze, nu să distrugă spațiile verzi, scrie-le acum parlamentarilor. Spune-le să dezbată și să voteze legea. Ce zici, te implici? Durează maximum 5 minute.

Vine primăvara, așa că urmează un nou val de „toaletări” ca cea din imagine, făcute parcă pentru a omorî cât mai mulți arbori.

Dar legea care reglementează cum trebuie făcute aceste lucrări periodice, și care poate salva mii de copaci, e ținută la sertar. Este blocată pentru că aceeași lege ar opri proiectele distructive din parcuri. Scrie-le acum celor ce ar trebui să ne reprezinte în parlament. Pe noi, nu interesele rechinilor imobiliari”, menționează Declic pe pagina de Facebook.

Normalitatea înseamnă să fim solidari cu spațiile verzi. Normalitatea înseamnă să respirăm în orașe care respiră, nu în orașe sufocate de industrializare, de betoane și de mafia imobiliară.

Petițiile sunt lansate și relansate. Este o procedură și un manifest care durează de ani, de prea mulți ani. Din păcate, rămân aceleași amendamente toxice, aceleași drujbe incompetente și o lege amânată la nesfârșit.