Legea Restaurării Naturii este adusă, din nou, la masa de discuții. Joi, 9 martie 2023, are loc o întâlnire între Comisia pentru Mediu a Parlamentului European (ENVI) și autorul textului legii, Cesar Luena. Scopul acesteia este de a decide soarta celor peste 2.000 de amendamente propuse. Se va hotărî,astfel, care dintre acestea vor rămâne în document, și care vor fi eliminate, raporteazăenvironmentjournal.
Legea Restaurării Naturii, un proiect de anvergură
Legea Restaurării Naturii a fost propusă pentru prima dată în iunie 2022. Aceasta urmărește să stopeze criza extincției accelerate a speciilor și să încetinească schimbările climatice.
Noile reglementări sunt de anvergură. Ele urmăresc punerea în aplicare a sugestiilor făcute de oamenii de știință pentru a proteja biodiversitatea. De exemplu, noua lege ar stabili calendare specifice pentru repararea râurilor, zonelor umede, câmpiilor și pădurilor degradate. Suprafața totală implicată ar fi de 1,6 milioane de mile pătrate, arată insideclimatenews. Aceasta se întinde de-a lungul 27 de țări membre, de la Scandinavia până la peninsulele Iberice și Balcanice.
Propunerea nu este lipsită de controverse
Noua lege este departe de-a fi adoptată în forma ei propusă. Adversarii săi, extrem de vocali, vin din rândul politicienilor de dreapta și de extremă-dreapta. Activiștii și susținătorii legii i-au acuzat pe aceștia că au încercat să o stopeze cu totul.
Din propunerea de lege lipsesc și detalii specifice privind habitatele marine. Nu sunt menționate nici tipurile de activități care ar trebui interzise în zonele protejate, pentru a proteja ecosistemele fragile. Acest lucru ar lăsa loc pentru portițe prin care să fie ocolite prevederile legii. Practici distructive, cum ar fi pescuitul industrial, ar putea, astfel, continua, chiar și în apele în care orice formă de intruziune umană este considerată interzisă.
Aspectele textului de lege care riscă să fie eliminate, conform environmentjournal, includ:
*Definirea activităților individuale interzise în ariile marine protejate;
*Rezervarea tuturor apelor de coastă, pe o rază de 12 mile de țărm, pentru uzul exclusiv al navelor mai mici de 25 m;
*Interzicerea metodelor distructive de pescuit, inclusiv a folosirii dispozitivelor de agregare a peștilor – o formă mai avansată tehnologic de a pescui cu traulul de fund.
Legea Restaurării Naturii – adoptată, ar fi primul pas mare spre stoparea pierderea biodiversității
Adoptarea Legii Restaurării Naturii ar fi primul mare pas către realizarea planului ambițios al COP15 de a stopa pierderea biodiversității. În momentul de față, se estimează că aproximativ 36% din toate speciile sunt în pericol de dispariție, conform renovablesverdes. Conferința ONU privind biodiversitatea desfășurată la Montreal în decembrie a stabilit un obiectiv global de de a proteja 30% din ecosistemele degradate. Acesta trebuie atins până în 2030, și noua lege ar putea pava drumul spre materializarea sa.
Reuniunea COP15 de la Montreal a avut loc la doar câteva săptămâni după conferința COP27, privind clima, de la Sharm El-Sheikh, Egipt. Cele două seturi de discuții ale ONU sunt strâns legate, cu obiective suprapuse și interdependente. Ele includ atingerea Net Zero la nivel mondial, și protejarea a 30% din ecosistemele planetei până în 2050.
Drumul spre adoptarea noii legi se prevede anevoios. La începutul acestei luni, a fost încheiat acordul istoric al ONU privind protecția mărilor lumii. A fost nevoie de 20 de ani de discuții – inclusiv o sesiune finală de negocieri de 48 de ore – pentru ca înțelegerea să se concretizeze.
Femeile par să fie mai afectate de sărăcie decât bărbații, spune comisia pentru drepturile femeilor din Parlamentul European. Deja în 2021, cu mult înainte ca invazia rusă a Ucrainei să provoace creșterea prețurilor la energie, experții avertizaseră că femeile erau mai predispuse să cadă în sărăcia energetică decât bărbații. Acest lucru nu este întâmplător, potrivit Euractiv. Diferența de remunerare între femei și bărbați în UE în 2020 a fost de 13% și sa schimbat doar minim în deceniul precedent. Aceasta înseamnă că femeile câștigă în medie cu 13% mai puțin pe oră decât bărbații. În 2019, diferența de pensii între femei și bărbați a cetățenilor UE cu vârsta peste 65 de ani a fost aproape de 30%. „Multe femei au venituri medii mai mici, lucrează cu fracțiune de normă, lucrează și în forme de muncă prost plătite sau precare. Multe femei lucrează fără plată, de exemplu, în gospodărie”, a explicat Robert Biedroń, un europarlamentar socialist polonez care prezidează comisia pentru drepturile femeii și egalitatea de gen a Parlamentului European.
Decalajele de gen sunt cele care au dus la acest aspect
„Consecințele prețurilor la energie asupra persoanelor fizice și întreprinderilor mici, dar și a dezindustrializării, șomajului și recesiunii afectează în mod disproporționat femeile din cauza participării lor deja mai scăzute pe piața muncii și a decalajelor de gen existente în multe sectoare”, a declarat Biedroń reprezentanților la o ședință a comitetului pe tema. Sărăcia energetică nu are doar o dimensiune economică, a spus Katharina Habersbrunner de la Women Engage for a Common Future (WECF), o organizație de caritate. Are și un aspect fiziologic – femeile sunt mai sensibile la temperaturi extreme – și o componentă socioculturală, a explicat ea. Aceasta înseamnă că femeile sunt cel mai probabil să îngrijească copiii și membrii în vârstă ai familiei, petrecând astfel mai mult timp acasă.
Multe femei își ingrijesc rudele fără să fie plătite
Marea majoritate a îngrijirii în UE – aproximativ 75% – este făcută gratuit de femeile care îngrijesc rudele bolnave sau nevoiașe fără a fi plătite. Părintele monoparental este puternic de gen, cu aproape jumătate (48%) dintre mamele singure și o treime (32%) dintre tații singuri expuși riscului de sărăcie sau excluziune socială. Femeile în special sunt afectate, deoarece reprezintă aproape 85% din toate familiile monoparentale din UE, potrivit unui raport WECF. Realitatea este și mai rea pentru femeile și fetele care trăiesc în zonele rurale și în țările cel mai puțin dezvoltate, potrivit Laurence Gilloise, directorul Oficiului pentru Femei din Bruxelles al Națiunilor Unite.
Comisia Europeană încearcă să introducă obiective ca 10%-40% din exploatarea, reciclarea și prelucrarea materiilor prime critice utilizate în bloc să fie realizate în UE până în 2030. O versiune preliminară a Actului privind materiile prime critice a UE, văzută de EURACTIV și care urmează să fie prezentată de Comisia Europeană marți viitoare (14 martie), va introduce obiective pentru autosuficiența Europei de-a lungul întregului lanț valoric. Regulamentul urmărește „scăderea riscurilor tot mai mari de aprovizionare ale Uniunii prin […] consolidarea capacităților Uniunii de-a lungul tuturor etapelor lanțului valoric strategic al materiilor prime, inclusiv extracția, procesarea și reciclarea”, se arată în document.
UE importă materii prime de la străni
Potrivit documentului scurs, „10% din consumul Uniunii de materii prime strategice” ar trebui extras în UE. În plus, 15% din consumul anual al Uniunii pentru fiecare materie primă critică ar trebui să provină din reciclare, se arată în document. Comisia dorește să stabilească obiective și mai mari atunci când vine vorba de prelucrarea materiilor prime considerate critice. Cel puțin „40% din consumul anual al blocului din fiecare materie primă strategică”, ar trebui rafinat în cadrul blocului. În prezent, UE este dependentă în proporție de 100% de furnizori străini în 14 din 27 de materii prime critice și este dependentă în proporție de 95% de alte trei materii prime critice, a arătat un raport al Institutului German de Cercetare Economică (DIW). Întrucât materiile prime critice sunt considerate a fi o condiție prealabilă pentru succesul tranziției ecologice și digitale, cererea este de așteptat să crească drastic cu aproximativ 500% până în 2050, potrivit Băncii Mondiale.
China principală principalul exportator de materii prime
De exemplu, mineralele pământurilor rare nu sunt doar o componentă necesară a smartphone-urilor sau computerelor, ci și a bateriilor auto. În prezent, UE este dependentă în special de China, care deține un cvasimonopol asupra multor dintre aceste materii prime esențiale. UE, de exemplu, importă în prezent 93% din magneziu și 86% din metalele pământurilor rare din China. În regulament se ține cont și de circumstanța acestuia. Pentru a preveni potențialele deficite de aprovizionare și pentru a crește rezistența, UE își propune să „stabileze un punct de referință pentru a nu fi dependent de o singură țară terță pentru mai mult de 70% din importuri pentru orice materie primă strategică până în 2030”. Lipsa de aprovizionare din China a dus deja la perturbări în industria europeană în 2021, când China și-a redus producția de material care este esențial pentru industria aluminiului.
Legea materiilor prime, în linie dreaptă
Legea materiilor prime critice include, de asemenea, un tratament special pentru proiectele care sunt considerate „strategice”. Aceste „proiecte strategice” vor fi identificate de Comisia Europeană împreună cu un Comitet european pentru materii prime critice care nu a fost încă înființat. Proiectele strategice vor beneficia de un proces de autorizare mai raționalizat și mai previzibil, în prezent una dintre principalele piedici pentru proiectele miniere europene. Potrivit directorilor din industrie, durează în medie 10 ani până când o nouă mină începe să funcționeze. „Statele membre ar trebui să se asigure că procesul de acordare a autorizațiilor aferente unor astfel de proiecte nu depășește limita de timp prestabilită”, se arată în document.
Levigatul este un lichid care este generat ca urmare a percolării apei prin materialele reziduale din depozitele de gunoi. Este o substanță foarte toxică care poate provoca daune grave mediului și sănătății umane dacă nu este tratată corespunzător.
Depozitele de deșeuri sunt concepute pentru depozitarea acestora, dar, din păcate nu toate sunt impermeabilizate. Când apa aunge într-o groapă de gunoi, începe să se infiltreze printre deșeuri și, o dată cu trecerea printre acestea se trasformă in levigat, ajungând în partea inferioară a depozitului.
Lichidul rezultat este cunoscut sub numele de levigat. Levigatul este de obicei colectat și tratat pentru a elimina cât mai mulți contaminanți posibil înainte de a fi eliberat în mediu ca apă curată.
Chiar tratat, levigatul poate fi în continuare periculos
Cu toate acestea, chiar și cu tratare, levigatul poate avea în continuare impact negativ asupra mediului. De exemplu, poate contamina apele subterane și de suprafață, care pot dăuna apoi plantelor și animalelor din ecosistemul înconjurător. Levigatul poate crea, de asemenea, mirosuri neplăcute, atrage dăunători și insecte și poate contribui la formarea gazelor cu efect de seră.
Unul dintre cele mai semnificative efecte asupra mediului ale levigatului este efectul acestuia asupra calității apei. Levigatul poate conține o serie de poluanți, inclusiv metale grele, compuși organici și agenți patogeni. Acești poluanți se pot scurge în sursele de apă din apropiere, contaminându-le și făcându-le cel puțin nesigure pentru consumul uman.
Levigatul, responsabil și de schimbările climatice
Un alt impact asupra mediului al levigatului este contribuția acestuia la schimbările climatice. Gropile de gunoi sunt o sursă semnificativă de metan, un gaz cu efect de seră puternic care este de aproape 25 de ori mai puternic decât dioxidul de carbon. Pe măsură ce deșeurile se descompun într-o groapă de gunoi, produc metan, care, necaptat, se va elibera în atmosferă. Levigatul poate contribui la producerea de metan, oferind o sursă de materie organică pentru ca bacteriile să se descompună.
În concluzie, levigatul este o substanță toxică care are efecte negative severe asupra mediului. Se găsește de obicei în gropile de gunoi și poate conține o serie de poluanți care contaminează sursele de apă și contribuie la schimbările climatice. Gestionarea și tratarea corectă a levigatului sunt esențiale pentru a minimiza impactul asupra mediului și pentru a proteja sănătatea ecosistemelor și a comunităților.
Levigatul se poate trata, însă costurile sunt foarte mari
Levigat – Foto ȘtireaVerde.ro
Din fericire, există mai multe tehnologii disponibile pentru tratarea levigatului și reducerea impactului nociv al acestuia asupra mediului.
Tratarea levigatului implică de obicei o serie de pași pentru a îndepărta contaminanții și alte substanțe dăunătoare. Primul pas în procesul de tratare este de obicei îndepărtarea oricăror particule mari sau solide din levigat. Acest lucru se face de obicei folosind ecrane sau filtre care pot capta bucăți mai mari de resturi.
După verificarea inițială, levigatul este de obicei trimis la o stație de tratare unde este supus procesării ulterioare. Una dintre cele mai frecvente tehnologii utilizate pentru tratarea levigatului este tratarea biologică. În acest proces, microorganismele sunt folosite pentru a descompune materia organică din levigat, transformându-l în dioxid de carbon și apă.
O altă metodă comună de tratare a levigatului este osmoza inversă. Această tehnologie folosește o membrană semi-permeabilă pentru a îndepărta impuritățile din levigat, inclusiv solidele dizolvate, metalele și alți contaminanți. Procesul de osmoză inversă presupune forțarea levigatului prin membrană sub presiune înaltă, care separă contaminanții de apa curată.
Pe lângă tratarea biologică și osmoza inversă, pentru tratarea levigatului sunt utilizate și alte tehnologii, inclusiv adsorbția, precipitarea și coagularea. Adsorbția implică utilizarea cărbunelui activ pentru a îndepărta contaminanții din levigat. Precipitarea și coagularea folosesc procese chimice pentru a îndepărta metalele și alte impurități din levigat.
Este important de menționat că tehnologia specifică utilizată pentru tratarea levigatului poate varia în funcție de compoziția levigatului și de reglementările locale care reglementează eliminarea acestuia. De exemplu, unele regiuni pot necesita pași suplimentari pentru dezinfecție sau filtrare, în timp ce altele pot interzice anumite metode de tratament.
Prin utilizarea tehnologiei adecvate de tratare, putem reduce impactul nociv al levigatului asupra mediului și putem proteja sănătatea umană.
Informații noi ies la iveală în cazul sabotării Nord Stream, potrivit NY Times. Mai exact, datele analizate de oficiali americani sugerează că un grup pro-ucrainean a efectuat anul trecut atacul asupra conductelor Nord Stream. Ceea ce duce ancheta cu un pas mai aproape către determinarea responsabilităților pentru un act de sabotaj care a derutat anchetatorii de pe ambele maluri ale Atlanticului de luni de zile. Totul după ce procurorii germani au găsit o navă sub pavilion ucrainian in apele din apropierea Nord Stream, nava pe care s-au găsit și urme de explozibili. Oficialii americani au spus că nu au nicio dovadă că președintele Volodymyr Zelensky al Ucrainei sau locotenenții săi de top au fost implicați în operațiune sau că autorii au acționat la îndrumarea oricăror oficial al guvernului ucrainean. Ucraina și aliații săi au fost văzuți de unii oficiali ca având cel mai logic motiv potențial de a ataca conductele.
Ucraina- una dintre țările vizate de anchetă
Ei s-au opus proiectului de ani de zile, numind-o o amenințare pentru securitatea națională, deoarece ar permite Rusiei să vândă mai ușor gaze către Europa. Oficialii guvernului ucrainean și ai serviciilor de informații militare spun că nu au avut niciun rol în atac și nu știu cine l-a comis. După publicarea acestui articol, Mykhailo Podolyak, un consilier principal al domnului Zelensky, a postat pe Twitter că Ucraina „nu are nimic de-a face cu accidentul de la Marea Baltică”. El a adăugat că nu are informații despre „grupurile de sabotaj” pro-ucrainene. Oficialii americani au spus că nu știau multe despre făptuitori și despre afilierile lor. Analiza informațiilor nou colectate sugerează că aceștia erau oponenți ai președintelui Vladimir Putin, dar nu specifică membrii grupului sau cine a condus sau a plătit operațiunea. Oficialii americani au refuzat să dezvăluie natura informațiilor, modul în care au fost obținute sau orice detalii despre puterea dovezilor pe care le conține.
Plasarea explozibilului făcută de profesioniști
Ei au spus că nu există concluzii ferme în acest sens, lăsând deschisă posibilitatea ca operațiunea să fi fost efectuată în afara registrelor de către o forță de proxy cu legături cu guvernul ucrainean sau cu serviciile sale de securitate. Conductele au fost rupte de explozii de adâncime în septembrie, în ceea ce oficialii americani au descris la acea vreme drept un act de sabotaj. Oficialii europeni au declarat public că ei cred că operațiunea care a vizat Nord Stream a fost probabil sponsorizată de stat, posibil din cauza rafinamentului cu care autorii au plantat și detonat explozivii pe podeaua Mării Baltice fără a fi detectați. Explozivii au fost cel mai probabil plantați cu ajutorul unor scafandri experimentați care nu păreau să lucreze pentru serviciile militare sau de informații, au declarat oficialii americani care au analizat noile informații. Dar este posibil ca făptuitorii să fi primit în trecut o pregătire guvernamentală specializată.
Responsabilitatea aruncată de la unii la alții
După publicarea acestui raport, Rusia a atacat credibilitatea serviciilor de informații, plângându-se că a fost împiedicată să participe la investigații. „Aceasta este evident o răspândire coordonată a dezinformarii în mass-media”, a declarat Dmitri S. Peskov, purtătorul de cuvânt al Kremlinului, agenției de presă Sputnik, susținută de stat. Polonia și Ucraina au acuzat imediat Rusia că a plantat explozivi, dar nu au oferit nicio dovadă. Rusia, la rândul ei, a acuzat Marea Britanie că a efectuat operațiunea – tot fără dovezi. Rusia și Marea Britanie au negat orice implicare în explozii. Luna trecută, jurnalistul de investigație Seymour Hersh a publicat un articol pe platforma de newsletter Substack în care concluziona că Statele Unite au efectuat operațiunea sub conducerea lui Biden. Pentru a-și prezenta cazul, dl Hersh a citat amenințarea preinvaziei președintelui de a „a pune capăt” Nord Stream 2 și declarații similare ale altor înalți oficiali americani. Oficialii americani spun că Biden și consilierii săi de top nu au autorizat o misiune de distrugere a conductelor Nord Stream și spun că nu a existat nicio implicare a SUA.
Kievul pare principalul vinovat
Toate descoperirile care dau vina pe Kiev sau pe reprezentanții ucraineni ar putea provoca o reacție în Europa și ar putea îngreuna Occidentul să mențină un front unit în sprijinul Ucrainei. La câteva zile după explozie, Danemarca, Suedia și Germania și-au început propriile investigații separate asupra operațiunii Nord Stream. Agențiile de informații și de aplicare a legii de pe ambele maluri ale Atlanticului au avut dificultăți în a obține dovezi concrete despre ceea ce s-a întâmplat pe fundul mării în ore, zile și săptămâni înainte de explozii. Conductele în sine nu au fost monitorizate îndeaproape, nici de senzori comerciali, fie de guverne. Mai mult, găsirea navei sau a navelor implicate a fost complicată de faptul că exploziile au avut loc într-o zonă cu trafic intens.
45 de nave suspecte
Potrivit unui parlamentar european informat la sfârșitul anului trecut de principalul serviciu de informații externe al țării sale, anchetatorii au adunat informații despre aproximativ 45 de „nave fantomă” ale căror GPS nu erau pornite sau nu funcționau când au trecut prin zonă, posibil pentru a ascundea. mișcările lor. De asemenea, aceiași sursă a precizat că mai mult de 1.000 de kilograme de explozibili „de grad militar” au fost folosite de făptuitori. Mats Ljungqvist, un procuror superior care conduce ancheta din Suedia, a declarat pentru The New York Times la sfârșitul lunii trecute că vânătoarea de făptuitori a țării sale continuă.
Programele Rabla și Rabla Plus au suferit modificări, potrivit Administrației Fondului pentru Mediu, potrivit Economica.
AFM a precizat că principalele modificări se referă la posibilitatea instituțiilor publice de a beneficia de „prima de casare în cuantum de 7.000 lei la achiziționarea unui autovehiculul nou, fără a fi obligate să predea spre casare un autovehicul uzat”.
În plus, prima de casare se acordă în funcție de cantitatea de emisii de CO2/km generată de sistemul de propulsie. Acest lucru se face doar „pentru autovehiculul nou, exceptând motocicletele, al cărui sistem de propulsie generează maximum 155 g CO2/km în sistem WLTP. Pentru autovehiculul nou motocicletă, al cărui sistem de propulsie generează maximum 120 g CO2/km în sistem WMTC”.
Programele Rabla și Rabla Plus. Se oferă și ecobonusuri
Drept urmare, prima de casare urcă până la suma de 7.000 de lei pentru motociclete și mașini noi, în schimbul unui vehicul uzat. De asemenea, în cazul casării a două vehicule, prima ajunge la 10.000 de lei.
În ceea ce privește ecobonusurile, acestea se acordă după cum urmează:
1.500 lei pentru autovehiculul nou, exceptând motocicletele, al cărui sistem de propulsie generează maximum 120 g CO2/km în sistem WLTP;
1.500 lei pentru autovehiculul nou, exceptând motocicletele, echipat cu motorizare GPL/GNC;
3.000 lei pentru autovehiculul nou, exceptând motocicletele, echipat cu sistem de propulsie hibrid;
1.500 lei pentru casarea fiecărui autovehicul uzat cu o vechime de cel puțin 15 ani de la data fabricației și care are norma de poluare Euro 3 sau inferioară;
1.500 lei pentru o motocicletă al cărui sistem de propulsie generează maximum 90 g CO2/km în sistem WMTC;
Dacă sistemul de propulsie al autovehiculului nou îndeplinește mai multe dintre caracteristicile de mai sus ecobonusurile se pot cumula. De precizat că valoarea de casare nu poate depăși 50% din prețul de comercializare al noului autovehicul achiziționat.
Modificări la Rabla Plus
Potrivit Administrației Fondului pentru Mediu, modificările la Programul Rabla Plus au în vedere achiziționarea oricărui „autoturism, autoutilitară ușoară, autospecială/autospecializată ușoară sau cvadriciclu, propulsat/propulsată de un motor electric cu energie furnizată de baterii reîncărcabile, alimentate de o sursă externă de energie electrică, clasificat ca vehicul cu emisii poluante zero, a cărui valoare nu depășește suma de 75.000 euro, cu TVA inclus”.
Ecotichetul se oferă solicitantului în schimbul predării spre casare a cel puțin unui autovehicul uzat sau a maxim două. Instituțiile publice pot beneficia de un ecotichet de până la 120.000 de lei, fără obligația să caseze un vehicul uzat.
Valoarea ecotichetului este după cum urmează:
51.000 lei pentru achiziționarea unui autovehicul nou pur electric sau a unui autovehicul nou cu pilă de combustie cu hidrogen, exceptând motocicleta;
26.000 lei pentru achiziționarea unui autovehicul nou electric hibrid, exceptând motocicleta, care generează maximum 80 g CO2/km în sistem WLTP;
26.000 lei pentru achiziționarea unei motociclete electrice;
În cazul casării a două vehicule, cuantumul ecotichetului poate ajunge la 54.000 de lei pentru un autovehicul electric nou sau a unui autovehicul nou cu pilă de combustie cu hidrogen, cu excepția motocicletei. De asemenea, va fi de 29.000 lei pentru cumpărarea unui autovehicul nou electric hibrid, exceptând motocicleta, care generează maximum 80 g CO2/km în sistem WLTP.
Se mai poate adăuga un ecobonus de 1.500 de lei la casarea fiecărui vehicul mai vechi de 15 ani. Acesta trebuie să aibă normă de poluare sub Euro 3.
Emisiile de carbon ale paginilor web sunt un lucru pe cât se poate de real. Nu toate afacerile mici conștientizează, încă, acest lucru. Cele mari au început să lucreze cu aplomb la a-și reduce amprenta de carbon. O investigație BBC a descoperit ce putem face, cu toții, pentru a ne reduce emisiile de carbon ale paginilor web proprii.
Până și paginile afacerilor mici pot avea un impact mare
Valentina Karellas realizează tricotaje din fire excedentare, în atelierul său din Londra. Ea își descrie creațiile ca fiind „artă care se poate purta.” Ea a făcut eforturi pentru a asigura sustenabilitatea afacerii. Materia primă pe care o folosește ar fi fost, altfel, aruncată. Lucrează doar pe bază de comenzi, deci nu există producție în exces. Hainele sunt executate pe o mașină de tricotat alimentată manual, așadar consumul de electricitate este, și el, foarte mic. Karellas tocmai a aflat, însă, că fiecare vizită pe pagina de pornire a site-ului ei generează până la 9,89 g de emisii de carbon. Emisiile de carbon ale paginilor web nu au fost ceva de care a fost conștientă.
„Sunt îngrozită”, spune ea. „Sunt familiarizată cu gramele, pentru că lucrez cu ele în fiecare zi, și știu cât cântăresc 10 g. Și asta e doar o pagină.”
Emisiile generate astfel sunt de 10 ori mai mari decât ținta de 1g recomandată de Eco-Friendly Web Alliance, organizație care oferă acreditare pentru site-uri web ecologice. Când site-ul ei a fost construit, Karellas nu avea de unde să cunoască impactul său asupra mediului. Acum, există, însă, mai multe unelte care expun aceste date. Ele inspiră companiile să-și reducă emisiile de carbon. De exemplu, atât Website Carbon Calculator, cât și Ecograder estimează emisiile de carbon ale paginii dvs. de start.
Valentina Karellas realizează tricotaje din fire excedentare, în atelierul său din Londra. Foto: Facebook
Cum pot fi reduse emisiile de carbon ale paginilor web?
Trecerea la găzduire bazată pe energie regenerabilă este un început bun. Green Web Foundation are o unealtă pentru a verifica gazdele web și acreditările lor ecologice.
Apoi, e importantă reducerea cantității de date care sunt stocate și trimise prin rețea. Ele sunt transmise printr-o succesiune de echipamente, care folosesc, toate, electricitate. Dimensiunea medie a unei pagini web reprezintă o provocare. Aceasta a crescut de la 468KB, în 2010, la peste 2.000KB, în prezent, conform httparchive.org.
Ca urmare a conexiunilor mai rapide la internet, dezvoltatorii web nu au fost nevoiți să se îngrijoreze cu privire la dimensiunile fișierelor lor. Multe site-uri au imagini mari și videoclipuri de fundal. Ele sunt principalele vinovate pentru creșterea dimensiunii paginilor web.
Tranziția la o interacțiune mai simplă, o necesitate
Tom Greenwood este directorul general al agenției Wholegrain Digital. Aceasta creează site-uri web cu emisii reduse de carbon. Videoclipul care este redat automat pe pagina lui Karellas ar putea fi setat să fie redat numai atunci când spectatorul alege să-l vizioneze, spune el. Trecerea cu mouse-ul peste un produs duce la apariția unei noi imagini a acestuia. El recomandă o interacțiune mai simplă, cum ar fi un efect de zoom. Astfel, ar dispărea nevoia descărcării unei noi imagini. Pagina de pornire are un ciclu de cinci fotografii care poate fi parcurs. O imagine statică, sau o imagine mai mică ar fi suficiente, spune Greenwood. Imaginile pot fi optimizate. Dimensiunile fișierelor s-ar micșora, astfel, în timp ce calitatea ar rămâne bună. Formatul WebP modern este, de asemenea, mai eficient decât vechiul JPEG, adaugă acesta.
O poveste de succes este cea a studioului de design de produse Quarterre. Acesta a colaborat cu agenția Future Selves pentru a reduce emisiile de carbon ale site-ului său cu 96%. Astfel, au ajuns, de la aproape 7 g de carbon, la 0,3 g per vizită pe pagina de pornire.
„Există pericolul, când vorbești despre 7g, să crezi că nu este atât de mult, dar există un efect cumulativ”, spune Clive Hartley, director la Quarterre. „Vrei ca cât mai mulți oameni să se uite la site-ul tău web și să apeleze la afacerea ta. O reducere de energie cu peste 90%, oriunde altundeva, ar face ca oamenii să petreacă pe străzi de bucurie.”
Foto: John Schnobrich, Unsplash
Înlocuirea imaginilor mari cu unele mai mici sau animații, o altă soluție pentru a reduce emisiile de carbon ale paginilor web
Ei au reconstruit site-ul web cu un număr mic de pagini simple. Noul site folosește imagini mai mici, aranjate pentru a crea un design compozit. Dungile colorate definesc identitatea site-ului. Sunt create cu instrucțiuni text și reduc nevoia de fișiere de imagine voluminoase.
În culise, au fost adăugate efecte de animație și interacțiune folosind HTML și CSS, două limbaje web fundamentale. Asta însemna că nu e nevoie să fie descărcate fișiere JavaScript mari, des folosite în acest scop pe alte site-uri.
Quarterre lucrează într-o industrie extrem de vizuală. Hartley nu a simțit ca a făcut, însă, nici un compromis în designul site-ului. „Nu am simțit că pierdem nimic”, a spus el. „Site-ul arată puternic și vibrant.”
Traficul accidental, problematic
Mai există încă o alternativă, pe lângă regândirea imaginilor, a călătoriilor utilizatorilor și a structurii site-ului. Proprietarii de site-uri își pot pune întrebări cu privire la necesitatea unora dintre vizitele pe site.
Compania BioteCH4 transformă deșeurile alimentare în energie, în colaborare cu autoritățile și companiile locale. Cu un nou design al site-ului, aceasta a reușit să-și reducă emisiile de carbon cu aproximativ 520 kg, de la an la an. Acesta este echivalentul a 2.500 de mile de călătorie cu avionul. Compania a urmărit, însă, și reducerea ratei de respingere, adică a numărului de persoane care au venit pe site și au plecat rapid. „Aveam o mulțime de trafic care ajungea pe site”, spune Sharon Foster, manager de marketing și brand la BioteCH4. „Privind în urmă, aceasta a fost o măsurătoare care a ținut de vanitate. Rata de respingere a arătat că nu aceștia nu găseau ceea ce își doreau. Direcționam inutil oamenii către site-ul web, creând, astfel, acel impact de carbon”.
Reducerea ratei de respingere, cheie în a reduce emisiile de carbon ale paginilor web
BioteCH4 și-a revizuit tot conținutul, a șters știrile vechi, și a îmbinat ceea ce era încă util în pagini de conținut mai bogate. Cuvinte cheie mai detaliate ale motorului de căutare au fost folosite pentru a conduce clienții potențiali – mai degrabă decât browserele generale – către paginile de destinație. Acestea au fost concepute pentru a le oferi acestora exact ceea ce își doreau. Drept urmare, rata de respingere a fost redusă cu aproximativ 21%. Respingerile de la căutările pe web au scăzut cu peste 13%.
„Acum, deși numărul site-urilor web a scăzut, oamenii pe care îi conducem către site, prin căutări organice sau prin publicitate plătită, vor să vorbească cu noi”, spune Foster.
Cu un proiect de design de site web durabil, companiile trebuie să decidă unde trag linia. Cel mai eficient site ar fi compus doar din text. Nimeni nu ar vrea să îl viziteze, însă, în 2023.
„Vrem experiențe online mai bogate”, spune Tom Greenwood de la Wholegrain Digital. „Motto-ul meu este: fă ceea ce trebuie să faci pentru a-ți atinge obiectivele, dar fă asta într-un mod eficient.”
Reprezentanții guvernelor bogate și ai băncilor străine poartă discuții, la Jakarta, cu privire la eliminarea cărbunelui din producția indoneziană de energie. Detaliile acordului pentru tranziția energetică a Indonezieinu sunt cunoscute.Finanțat din străinătate, amănuntele angajamentului de 20 de miliarde de dolari sunt păstrate secrete în mod deliberat, raportează The Guardian.
În noiembrie 2022, pe insula indoneziană Bali, avea loc un summit al liderilor G20. Mai multe guverne și bănci și bănci anunțau, cu această ocazie, că vor da 20 de miliarde de dolari Indoneziei. Banii sunt meniți să sprijine Indonezia în eliminarea cărbunelui ca materie primă pentru generarea de electricitate. În momentul de față, Indonezia este dependentă energetic de cărbune.
„Parteneriatul pentru o tranziție energetică justă (JETP)” este un „model revoluționar de cooperare internațională”, a declaratMinistrul indonezian al investițiilor, Luhut Pandjaitan. Motivația sa, adaugă acesta, este de a-și ține promisiunea față de nepoata sa. El i-a spus acesteia că va „crea legislație de care să beneficieze generațiile viitoare”.
Indonezia, „ținută ostatică” în numele discreției
Guvernele participante nu dezvăluie, însă, care vor fi contribuțiile lor individuale la suma totală. Doar una dintre băncile implicate a făcut o declarație concretă privind tranziția energetică a Indoneziei. Aceasta a admis că cifra declarată ca fiind contribuția sa este o sumă pe care ar fi „dispusă să o ia în considerare”.
Un purtător de cuvânt al unuia dintre guverne a declarat că nu vor dezvălui cât de mult au oferit. „Am convenit între țările partenere să comunicăm doar contribuția noastră cumulată ca grup, în acest moment”, a spus acesta pentru Climate Home.
Guvernul indonezian a fost și el condiționat să păstreze secretul, potrivit unor surse apropiate. „Indonezia este ținută ostatică [de celelalte guverne] pentru a nu dezvălui detalii privind angajamentul și modalitățile de finanțare”, au spus acestea.
Puține detalii publice privind tranziția energetică a Indoneziei
Banca Europeană de Investiții (BEI) este una dintre puținele entități implicate care a ales să-și dezvăluie contribuția. Se crede că angajamentul ei ar fi de 1 miliard de euro (1,06 miliarde USD). Cumulul total al contribuției sale nu este însă cert. Un purtător de cuvânt al băncii a declarat pentru Climate Home că suma vehiculată este doar una pe care este „dispusă să o ia în considerare”. Contribuția băncii depinde de ajungerea la un acord privind politicile de investiții, a spus acesta.
Un singur detaliu privind defalcarea celor 20 de miliarde de dolari a fost făcut public. Astfel, 10 miliarde de dolari vor veni din sectorul public. Băncile private care fac parte din Alianța Financiară Glasgow pentru Net Zero (Gfanz) vor pune la dispoziție celelalte 10 miliarde de dolari.
Caracterul secret al investițiilor nu este o noutate, când vine vorba de domeniul energetic. O înțelegere similară cu Africa de Sud a fost anunțată la Cop26. Atunci, doar cuantumul baniilor publici (8,5 miliarde de dolari) a fost dezvăluit. Ca și în cazul Indoneziei, detaliile acestui acord au fost ținute secrete. Ele au devenit publice abia când Climate Home a dezvăluit cifrele implicate.
Revelarea surprinzătoare a sumelor provenite din bani privați, în cazul pacturilor cu Vietnam și Indonezia, au făcut notă discordantă.
Granturi vs împrumuturi
Climate Home a arătat că doar 3% din finanțare au fost granturi. Restul sunt împrumuturi, care se vor adăuga la datoria Africii de Sud. Defalcarea împrumuturilor și a granturilor pentru Indonezia nu a fost dezvăluită. UE a dezvăluit, însă, că doar 1% din cele 2,5 miliarde de dolari ale sale vor fi granturi. Acestea includ contribuția BEI. Contribuția Marii Britanii este de un miliard de dolari, spun reprezentanții acesteia. Ea va fi, de fapt, o garanție bancară a Băncii Mondiale. SUA, Japonia, Canada, Franța, Germania, Italia, Danemarca și Norvegia nu au anunțat cu cât contribuie. Ele nu au dat indicii nici asupra modului în care vor fi cheltuiți acești bani.
Discuțiile privind noul acord au loc la Jakarta. Foto: Chyntia Juls, Unsplash
Tranziția energetică a Indoneziei, aproape o certitudine
În ciuda lipsei de transparență privind tranziția energetică a Indoneziei, eforturile pentru implementarea acordului financiar se intensifică. Pe 16 februarie, guvernele SUA și Japonia au trimis oficiali la Jakarta pentru a comemora înființarea unui secretariat JETP, găzduit de Ministerul Energiei din Indonezia. O delegație de bancheri de la Gfanz vizitează Indonezia săptămâna aceasta. Un plan complet de investiții ar trebui să fie elaborat până în septembrie 2023.
Cu toate acestea, sursa apropiată guvernului indonezian a spus că banii ar putea ajunge la destinatar prea lent. Cauza ar fi condițiile drastice impuse de țările donatoare. Conform acordului, guvernul indonezian trebuie să satisfacă, mai întâi, un set de cerințe. Acestea au în vedere implementarea unui set de reforme. Reformele sunt, însă, complicate și riscante, în special din perspectiva alegerilor prezidențiale din februarie 2024. Astfel, riscurile vor fi asumate înainte de alegeri. Recompensele, însă, vor începe să curgă abia după acestea, a adăugat sursa menționată.
Cercetătorii au efectuat un studiul asupra țesutului stomacal al păsărilor marine și au întâlnit o nouă afecțiune, pe care au numit-o „plasticoză”, potrivit IFL Science.
Aceasta nu este imediat fatală, dar amenință capacitatea păsărilor de a obține nutrienții de care au nevoie pentru a crește și, în cele din urmă, pentru a supraviețui. Potrivit unor cercetări, cantitatea de plastic din oceane va depăși cantitatea de pește până în 2050.
Dr. Alex Bond. de la Muzeul de Istorie Naturală din Regatul Unit, este coautor al studiului care a analizat efectele asupra țesutului stomacal al păsărilor sălbatice. El spune că o astfel de cercetare nu a mai fost făcută până acum. Rezultatele sunt publicate în Journal of Hazardous Materials.
Plasticoza, descoperită de cercetători
Cercetătorii au descoperit afecțiunea în timp ce studiau o specie de pufin de pe insula Lord Howe. Aceasta are o populație sub 400 de locuitori și e situată la 600 de kilometri de Australia. Practic, insula se află departe de sursele majore de poluare cu plastic. În plus, insula e cunoscută pentru poveștile de succes în domeniul mediului. O specie pe cale de dispariție a fost salvată acolo printr-un efort concertat al mai multor factori.
Totuși, nicio parte a oceanelor nu este protejată de plastic în prezent. Echipa a descoperit că plasticul cauzează cicatrici majore ale proventriculus, prima cameră digestivă al pufinului.
Deși Bond și coautorii sunt primii care descriu plasticoza, progresia și efectele acesteia sunt familiare atât din cauza bolilor umane, cât și a celor animale. Plasticul inflamează mucoasa stomacului, care formează ca rezultat țesut cicatricial.
În timp ce organismul uman se adaptează ușor la inflamația temporară, vertebratele rareori fac față atât de bine unor asemenea probleme. Cicatricele repetate pe același loc duce la boală fibrotică, care dăunează flexibilității țesutului și capacității stomacului de a digera alimentele. Consecințele sunt cele mai grave la păsările tinere, al căror stomac nu e dezvoltat în totalitate.
„Glandele tubulare, care secretă compuși digestivi, sunt poate cel mai bun exemplu al impactului plasticozei”, a explicat Bond.
„Când plasticul este consumat, aceste glande devin treptat mai stânjenite până când își pierd structura”, a mai spus el.
Glandele joacă un rol important în sistemul imunitar al păsărilor, precum și capacitatea de a absorbi vitamine.
Autorii au descoperit anterior că păsările cu mai multe articole din plastic aveau mai multe șanse de a nu fi dezvoltate.
Problema afectează multe specii de păsări
Multe păsări ingerează în mod deliberat pietre pentru a ajuta la procesul de curățare. Pufinii consumă piatră ponce, posibil din același motiv. Numai piatra ponce nu le dăunează sistemului digestiv, dar pare să exacerbeze riscul de a forma cicatrici prin distrugerea plasticului.
În plus, cercetătorii au descoperit microplastic în splina și rinichii păsărilor și se tem că ar putea deteriora și plămânii.
Acidificarea oceanelor este un proces prin care pH-ul oceanelor scade din cauza absorbției dioxidului de carbon (CO2) din atmosferă. Dioxidul de carbon se dizolvă în apa de mare, unde reacționează cu moleculele de apă pentru a forma acid carbonic, care crește aciditatea apei.
Scala de pH măsoară aciditatea sau alcalinitatea unei soluții, cu valori cuprinse între 0 și 14. Un pH de 7 este considerat neutru, în timp ce un pH sub 7 este acid, iar un pH peste 7 este alcalin. pH-ul mediu al apei de mare este de aproximativ 8,1, ceea ce o face ușor alcalină. Cu toate acestea, din cauza absorbției de CO2, pH-ul apei de mare a scăzut cu aproximativ 0,1 unități de la Revoluția Industrială.
Deși o scădere de 0,1 unități poate părea mică, aceasta reprezintă o creștere cu 30% a acidității. Se preconizează că absorbția continuă de CO2 va scădea pH-ul apei de mare cu încă 0,3 până la 0,4 unități până la sfârșitul secolului, ceea ce ar duce la o creștere a acidității cu 100 până la 150%.
În viitor, dacă pH-ul oceanelor va continua să se schimbe, lumea se va schimba radical
Aciditatea crescută a apei de mare are mai multe efecte negative asupra organismelor marine, inclusiv crustaceelor, coralilor și altor animale cu cochilii sau schelete de carbonat de calciu. Aciditatea crescută face mai greu pentru aceste organisme să-și construiască și să-și mențină cojile și scheletele, ceea ce poate duce la o scădere a populațiilor lor.
În plus, acidificarea oceanelor poate avea și efecte indirecte asupra ecosistemelor marine, inclusiv modificări ale rețelelor trofice și impact asupra populațiilor de pești. Aceste efecte pot avea un impact economic semnificativ, deoarece multe comunități se bazează pe pescuit și pe alte industrii marine pentru mijloacele lor de existență.
Pentru a atenua efectele acidificării oceanelor, este esențial să se reducă emisiile de carbon și să se limiteze cantitatea de CO2 eliberată în atmosferă. În plus, măsuri precum reducerea poluării cu nutrienți, protejarea habitatelor marine și promovarea practicilor durabile de pescuit pot contribui la reducerea impactului acidificării oceanelor asupra ecosistemelor marine.
În concluzie, acidificarea oceanelor este un proces prin care pH-ul oceanelor scade din cauza absorbției dioxidului de carbon din atmosferă. Aciditatea crescută a apei de mare are efecte negative asupra organismelor și ecosistemelor marine, inclusiv modificări ale rețelelor trofice și impact asupra populațiilor de pești. Pentru a atenua aceste efecte, este crucial să se reducă emisiile de carbon și să se adopte practici durabile care promovează sănătatea ecosistemelor marine.
