Conceptul de școală durabilă a apărut și în România și presupune îmbunătăţirea educaţiei de bază, reorientarea educaţiei către dezvoltarea durabilă, sporirea gradului de conştientizare publică şi promovarea trainingului. Indiferent de nivelul de studiu, elevii vor fi încurajaţi să folosească gândirea şi reflecţia sistemică, critică şi creativă, deopotrivă în contextul local şi global.
Școala românească își schimbă abordarea într-una prietenoasă cu mediul. Ce înseamnă o școală durabilă
Nu poate fi neglijat faptul că EDD reprezintă un proces care se desfăşoară de-a lungul întregii vieţi, începând din copilărie până la formarea profesională a adulţilor, trecând dincolo de educaţia formală. Conceptul are darul să îmbunătățească acea capacitate a persoanelor, a grupurilor, comunităţilor, organizaţiilor de a gândi şi a acţiona în favoarea unei dezvoltări durabile. Poate genera schimbarea mentalităţii oamenilor, potenţând capacitatea acestora de a crea o societate mai sigură, mai sănătoasă şi mult mai prosperă, îmbunătăţind calitatea vieţii. O astfel de distincție acordată unei unități de invatatamant va conta mult în evaluările externe ale unităţilor şcolare.
Și, cum era de așteptat, astfel de manifestări nu au întârziat să apară. Având în vedere că, de Sărbători, se consumă cele mai multe resurse fără sens, reprezentanții acestui concept, cadre didactice si elevi ai unui colegiu din Turnu Măgurele, au creat o felicitare pe care o vor oferi celor apropiați prin care ii informezi că nu vrei niciun cadou, dar nici nu le vei oferi. Într-adevăr, nu va fi la fel de vesel rezultatul, însă acest gest va fi sigur mult mai prietenos cu natura.
Temele cheie privind dezvoltarea durabilă abordate includ, printre altele, reducerea sărăciei, îndatoririle cetăţeneşti, pacea, etica, responsabilitatea, în contextul local şi global, democraţia şi guvernarea, justiţia, securitatea, drepturile omului, sănătatea, egalitatea de gen, diversitatea culturală, dezvoltarea rurală şi urbană, economia, modelele de producţie şi de consum, responsabilitatea civică, protecţia mediului, managementul resurselor naturale şi diversitatea biologică şi a naturii.
Lumea aceasta mare scoate la iveală o mulțime de lucruri surprinzătoare despre oameni. Multe sunt rele, însă sunt și unele aspecte pozitive care ajung mai rar în atenția publică. Unul dintre acestea am putea spune că este conceptul de ecovillage sau ecosat
DamanhurEarthavenFindhornFoto diverse ecovillage-uri din retea, Foto https://ecovillagebook.org(Sarvodaya)
Un ecosat este o comunitate intenționată, tradițională sau urbană care își proiectează în mod conștient calea prin procese participative deținute la nivel local și urmărește să abordeze principiile ecosaturilor în cele 4 domenii de regenerare (social, cultură, ecologie, economie într-un proiect de sistem întreg) .
Ecovillages sunt laboratoare vii care deschid alternative frumoase și soluții inovatoare. Sunt așezări rurale sau urbane cu structuri sociale vibrante, foarte diverse, dar unite în acțiunile lor către stiluri de viață cu impact redus și de înaltă calitate.
Vorbim aici de o întreagă rețea, la nivel global, fragmentată în cinci rețele regionale și ocmponenta de tineret, denumită Rețeaua Globală Ecovillage (GEN).
Aceasta catalizează comunitățile pentru o lume regenerativă. GEN este o rețea în creștere de comunități regenerative și inițiative care unesc culturi, țări și continente.
GEN construiește punți între factorii de decizie, guverne, ONG-uri, cadre universitare, antreprenori, activiști, rețele comunitare și indivizi ecologici de pe tot globul, pentru a dezvoltă strategii pentru o tranziție globală către comunități și culturi rezistente.
Rețeaua mondială este compusă din cinci rețele regionale și una de tineret
GEN este compus din 5 rețele regionale și componentă de tineret, NextGEN, care se întinde pe tot globul. Rețeaua este formată din aproximativ 10.000 de comunități și proiecte aferente în care oamenii trăiesc împreună într-o armonie ecologică mai mare.
Include, de asemenea, proiecte de întinerire urbană, cum ar fi Los Angeles EcoVillage și Christiania din Copenhaga; site-uri de design de permacultură, cum ar fi Crystal Waters, Australia, Cochabamba, Bolivia și Barus, Brazilia; și centre educaționale precum Findhorn din Scoția, Centrul pentru Tehnologie Alternativă din Țara Galilor, Earthlands din Massachusetts și multe altele.
Însă, rolul acestor ecovillage-uri este și acela de-a reînvăța oamenii să trăiască în comunitate și să se accepte fiecare cu bunele și relele fiecăruia. Membri comunității încearcă prin diferite metode să comunice unul altuia sentimentele și să rezolve conflictele care apar în mijlocul comunității, ca parte intergrantă din procesul de conviețuire.
Pădurea Crăiasca, Maramureș. Foto: captură video Youtube
Zilele acestea, reprezentanții Romsilva au purtat discuții în contradictoriu cu cei ai Guvernului Ciucă, pe tema reorganizării activității regiilor autonome existente. Daniel Nicolăescu, directorul general al Regiei Naţionale a Pădurilor – Romsilva, a menționat, în mod categoric, că se opune prevederilor Ordonanţe de Urgenţă în data de 15 decembrie, potrivit cărora activităţile economice ale regiilor să fie realizate prin societăţi comerciale, fie SRL-uri, fie societăţi pe acţiuni.
Surse autorizate din Romsilva ne-au menționat că, modificarea şi completarea OUG nr. 109/2011urmărește, în fapt, un interes economic strict pentru unele „firme de partid”, nicidecum pentru statul român.
Astfel, lemnul românesc şi pădurea publică de stat, resursă naturală decimată oricum, ar putea ajunge cu girul Guvernului, pe mâinile marilor firme, unele cu capital străin, care urmăresc listarea Bursă.
Este frapant modul în care Guvernul Ciucă a inițiat o astfel de Ordonanță, care, poate fi atacată la Curtea Constituțională de către Avocatul Poporului. Spunem acest lucru, deoarece pădurile sunt incluse în Legea siguranţei naţionale (Legea nr. 51/1991) potrivit căreia, orice acţiuni sau inacţiuni care lezează interesele economice strategice ale României, constituie ameninţări la adresa securităţii naţionale a României”.
Alexandru Vasile este șef la Agenția pentru Protecția Mediului cu sute de mii de euro în cont din tăierile pădurilor
Alexandru Vasile, actual șef al APM Călărași
Reorganizarea Romsilva pe care guvernul Ciucă o dorește „în mod” urgent este trecută în Planul Național de Redresare și Reziliență(PNRR). O justifică pentru o mai bună activitate de management, având în vedere și campania națională de împădurire în plină desfășurare. Cu toate acestea, lăsăm cititorii să aprecieze credibilitatea Guvernului României, citind și cazul lui Alexandru Vasile, în prezent, șef la Agenția Județeană pentru Protecția Mediului(APM) Călărași. StireaVerde.ro vi-l prezintă detaliat.
Are 32 de ani, este membru PNL, așa cum singur a menționat în declarația de interese și se prezintă „inginer silvic”, potrivit CV-ului public. Cea mai mare parte a activității a desfășurat-o la societatea Coslo Zinca SRL, care are ca obiect de activitatetăierea pădurilor. Din această activitate, a acumulat venituri de peste 500 de mii de euro.
Alexandru Vasile este membru PNL
Este fiu de primar(n.r. comuna Jegălia) și a fost „în trecere” pe la Garda Națională de Mediu(chiar președinte după demiterea lui Octavian Berceanu), la Agenția Națională de Arii Protejate(vicepreședinte), iar potrivit ultimei declarații de avere este director executiv la Agenția pentru Protecția Mediului Călărași. Cu alte cuvinte, Guvernul României nu vede niciun „conflict de interese”, cel puțin din punct de vedere moral, cu privire numirea unor persoane în funcții de conducere a instituțiilor subordonate Ministerul Mediului. Pentru că, privind toate declarațiile de avere ale tânărului din imagine(click aici să le vizualizați integral) o firmă care se ocupă cu tăierea pădurilor produce mai mulți bani decât un director la APM sau la Garda de Mediu.
Steven Spielberg, regizor și câștigător al Premiului Oscar, spune că „regretă cu sinceritate” modul în care portretizarea însetată de sânge a marilor rechini albi din filmul Jaws (Fălci), din 1975, a contribuit la o scădere bruscă a numărului de animale.
El a fost invitat la Desert Island Discs, la BBC Radio 4, unde a fost întrebat cum s-ar simți dacă ar fi pe o insulă pustie înconjurată de ape în care trăiesc mulți rechini.
„Este un lucru de care încă mă tem, să nu fiu mâncat de un rechin. Rechinii sunt cumva supărați pe mine pentru frenezia pescarilor sportivi care a avut loc după 1975 (n.r. momentul în care a fost lansat filmul)”, a spus Spielberg, adăugând: „Regret cu adevărat, până în prezent, decimarea populației de rechini din cauza cărții și a filmului”.
Filmul Jaws a cauzat un „aflux colectiv de testosteron” în rândul pescarilor de pe Coasta de Est a Americii de Nord, mii de oameni mergând la vânat de rechini în scop sportiv, așa cum a declarat George Burgess, fost director al Programului Florida pentru cercetarea rechinilor, pentru BBC în 2015.
Drept urmare, după lansarea filmului, numărul rechinilor din apele care udă țărmul de este al Americii de Nord a scăzut cu aproximativ 50%.
Acțiunea filmului se petrece într-un oraș fictiv de pe coasta new-yorkeză a Statelor Unite ale Americii, unde un șef de poliție, un biolog marin și un căpitan de navă vânează un mare rechin alb ucigaș care atacă oamenii.
„În mintea publicului, teama de rechini pe care filmul a indus-o a fost în curând înlocuită de fascinație, care continuă până în ziua de azi”, au scris Nancy Knowlton și Wendy Benchley pentru revista Smithsonian, în 2014.
„Din păcate, acea fascinație s-a corelat cu o disperare după ce, în ultimele câteva decenii, s-a constatat că populațiile de rechini au început să se diminueze”, se mai arată în revista Smithsonian.
Peste o treime din toate speciile de rechini și aproximativ 75% dintre speciile de rechini oceanici se confruntă cu pericolul dispariției și se află pe lista roșie a speciilor amenințate din Uniunea Internațională pentru Conservarea Naturii, potrivit Mirandei Bryant.
Totuși, există și oameni care nu dau vina exclusiv pe filmul lui Spielberg pentru declinul ridicat al rechinilor și spun că cei care fac acest lucru pot „acorda mult prea mult credit filmului”.
„Scăderea populației de rechini este cauzată de pescuitul excesiv”, a spus Paul Cox, directorul executiv al Shark Trust
Specialistul în fobie Christopher Paul Jones a spus pentru The Guardian că filmul este celebru prin emoțiile pe care le creează. El a precizat că persoanele pe care le-a întâlnit și care au galeofobie, frică de rechini, spun adesea că filmul Jaws reprezintă cauza fricii lor, deoarece majoritatea oamenilor nu au văzut vreodată un rechin în sălbăticie.
„Nu poți vedea sub apă, iar muzica creează un sentiment de teamă. Filmele ating toate simțurile, vizuale, auditive, și pot avea un impact foarte mare asupra modului în care ne simțim.”, a precizat Jones.
Jaws a jucat un rol major în consolidarea statutului lui Spielberg ca nume cunoscut în cinematografie. Filmografia lui Spielberg include și E.T. The Extra-Terrestrial (1982), Jurassic Park (1993), Indiana Jones and the Last Crusade (1989) și, cel mai recent, The Fabelmans (2022).
Și scriitorul cărții care a inspirat filmul Jaws și-a cerut scuze pentru impactul adus de opera sa asupra decimării populației de rechini
Peter Benchley, regretatul autor al cărții Jaws, din 1974, care a inspirat filmul lui Spielberg, și-a cerut și el public scuze pentru impactul avut de volumul său asupra dispariției rechinilor. Benchley a devenit un conservator care a susținut protecția animalelor.
„Rechinii nu vizează ființele umane și, cu siguranță, nu poartă ranchiună”, a spus Benchley pentru London Daily Express în 2006.
„Nu există un rechin mâncător de oameni răi. De fapt, rechinii rareori mușcă mai mult de o bucată din oameni, pentru că suntem slabi și neapetisanți pentru ei”, mai spunea, la acea vreme, Peter Benchley, conform Smithsonianmag.
Administrațiile publice locale din România au serioase probleme când vine vorba despre simțul estetic. Acest lucru se poate observa foarte ușor din maniera în care se prezintă fiecare localitate în parte, indiferent că vorbim de urban sau de rural. Lipsa unor colaborări cu niște peisagisti veritabili face ca potențialul turistic și economic al țării să fie serios diminuat. Însă, carențele acestora nu se limitează doar la partea estetică, ci și la aceea de mediu. Din păcate, însă, nu consultă niciun specialist nici în acest domeniu, iar rateurile aduc serioase cheltuieli inutile bugetului de stat.
„Primarii noștri plantează platani că sunt mai ieftini. În străinătate, platanii nu se mai plantează de mult timp pentru că sunt purtători de boli și dăunători. Pe la Victoriei s-au pus niște salcâmi roz, în formă de bob, însă în aceste cazuri e foarte important să le urmărești evoluția formelor conduse. Ele nu rezistă, dacă nu știi cum să le conduci aceste forme. “, ne-a precizat peisagistul Diana Culescu(foto dr.). Pe lângă salcâmi, dudul și corcodușul sunt alți pomi care se pot încadra într-o manieră plăcută într-un peisaj, mai ales dacă le este urmărită evoluția în timp.
La Sectorul 3, ca la nimeni altcineva. Primarii nu consultă specialiști în Mediu
Copaci inconjurati de tartan Sector 3, Facebook
Însă, de departe, „tatăl Mediului” din administrația publică românească este primarul Sectorului 3, Robert Negoiță. Recent, angajații primăriei pe care o conduce au plantat niște arbori la minus 2 grade, deși toată lumea știe că iarna nu se fac astfel de lucrări din cauza temperaturilor scăzute care fac ca planta să nu reziste. Asta după ce a înconjurat cu tartan tulpinile copacilor pe care i-a pus în sector. Cei mai mulți s-au uscat, motiv pentru care edilul a plantat alții, în fața celor vechi și uscați: „Sectorul 3 e cap de afiș la astfel de lucruri. Domnul Negoiță a spus că intră apa prin acel tartan. Apă o intra, dar nu intră și aerul. Sectorul 3 reprezintă un “Așa, nu!” din toate manualele de specialitate în domeniu. Am senzația că ei au o carte cu ce nu trebuie să faci în ceea ce privește Mediul, dar ei vor să demonstreze contrariul”, a mai adăugat vicepreședinta peisagiștilor din București.
Ministrul Mediului din Noua Zeelandă, David Parker, a anunțat elaborarea unor strategii pe termen lung de planificare a oricărei acțiuni menite să aducă modificări mediului și calității acestuia. Legea a fost primită cu oarecare reticență, având în vedere că se întinde pe 890 de pagini. Ministrul promite că, la finalul revizuirii acesteia, va fi mai scurtă cu 20%, însă a fost concepută foarte detaliat pentru că regulile sunt pe 30 de ani înainte: „Planul spațial stabilește o strategie pe termen lung pentru regiune cu privire la locul unde ar trebui să construiți în continuare și unde nu ar trebui să construiți; dacă veți construi în acea zonă, unde veți avea nevoie de drumuri și feroviar și spitale și așa ceva”, spune Parker pentru RNZ.
Barbati Maori, Pixabay
15 comitete pentru fiecare regiune din țară și investiții. Sub aspectul stabilității legislative, ar putea fi un model pentru România
Acestea ar include, de asemenea, detalii despre zonele care au nevoie de protecție suplimentară a mediului. Vor fi 15 comitete: câte unul pentru fiecare regiune din țară,iar guvernul a stabilit un minim de șase membri în fiecare comitet și nicio limită superioară a numărului de membri – numărul real va fi stabilit chiar de comitete.
Aceste grupuri sunt, de asemenea, responsabile pentru proiectarea următorului nivel în jos: planurile de mediu natural și construit, care stabilesc utilizarea specifică a terenurilor și alocarea resurselor pentru fiecare regiune.
Când o persoană dorește să facă ceva pentru sau pe pământ (sau o coastă, sau lac, etc), legile și reglementările stabilesc dacă acest lucru este permis.
Acestea includ lucruri precum calitatea aerului și a apei dulci, adaptarea la schimbările climatice, zonele cu terenuri foarte productive, transportul de energie electrică și energie regenerabilă, dezvoltarea urbană, biodiversitatea indigenă, regulile privind locuințele de densitate medie și multe altele. Acest lucru va trebui, de asemenea, să fie în concordanță cu planurile guvernamentale de reducere a emisiilor și de adaptare la nivel național.
Aproape 900 milioane de dolari de investit în 10 ani
Biserica in Noua Zeelanda, Pixabay
Noul sistem ar avea limite biofizice pentru lucruri precum calitatea apei, poluarea aerului sau zgomotul.
Analiza cost-beneficiu totală a Ministerului Mediului estimează costuri de 3,891 miliarde USD și beneficii de 10,039 miliarde USD. Se estimează că înființarea totală va costa 864 de milioane de dolari pentru guvernul central și consilii, pe o perioadă de 10 ani. Procesele de planificare și alte cheltuieli pentru configurarea sistemului vor crește costurile pentru guvernul central cu aproximativ 112%.
Noul sistem este programat să micșoreze costurile pentru utilizatorii de sistem cu 19% (150 milioane USD pe an).
Guvernul a alocat deja: în 2021, 131,8 milioane USD pentru proiectare, punere în aplicare, tranziție, consolidare a capacităților, implementare inițială; în 2022, încă 179 milioane USD, care vor fi cheltuiți în următorii patru ani.
Guvernul pune, de asemenea, niște bani în plus pentru a ajuta cu noile planuri și cerințe suplimentare de monitorizare și aplicare.
Un studiu publicat în revista Plos Biology „estimează că până la 80% din coloniile de pinguini imperiali vor fi aproape dispărute până în 2100, populația scăzând cu 90%, din cauza creșterii emisiilor de gaze cu efect de seră”, conform The Guardian.
Cercetarea a mai constatat că implementarea a 10 strategii cheie de gestionare a amenințărilor, care ar costa aproximativ 23 milioane de dolari anual, ar aduce un beneficiu pentru 84% din organismele antarctice. Astfel, influențarea politicii globale pentru limitarea eficientă a încălzirii globale a fost identificată ca fiind strategia de conservare cu cele mai multe beneficii.
„Există mai multe amenințări care afectează speciile antarctice, în ciuda faptului că avem impresia că este o regiune sălbatică, izolată și curată”, a spus autorul principal al studiului, dr. Jasmine Lee, de la British Antarctic Survey.
„Cea mai mare amenințare nu vine din interior”, a mai spus ea.
Potrivit lui Jasmine Lee, creșterea activității umane în Antarctica, atât în scopuri științifice, cât și în turism, a crescut riscul introducerii în regiune a unor specii exotice.
Dr. Aleks Terauds, de la Divizia Antarctica Australiană și un coautor al studiului, a precizat că „biodiversitatea se află sub o presiune considerabilă în Antarctica”.
„Antarctica este foarte bine protejată prin Tratatul Antarctic și prin protocolul [de protecția mediului]”, a spus Terauds.
„Având în vedere unicitatea continentului, valorile sale sălbatice și biodiversitatea incredibilă, noi căutăm încă lucruri pe care le putem face pentru a încerca să ne asigurăm că lucrurile sunt afectate cât mai puțin posibil”, a adăugat el.
Drept urmare, cea mai fezabilă strategie de management cu privire la Antarctica a fost diminuarea efectelor activităților umane în zonă.
„Putem educa mai bine companiile noastre turistice despre zonele pe care ar trebui să le evite cu privire la unele dintre aceste specii care sunt amenințate. Putem educa chiar și turiștii”, a spus Terauds.
Două treimi din speciile din Antarctica sunt în pericol de dispariție. Efectul încălzirii globale
Studiul a mai identificat și alte modalități care pot duce la protejarea regiunii, prin reducerea amprentei de mediu a navelor și aeronavelor de transport, dar și prin proiecte de infrastructură care să protejeze cât mai mult solul.
Cercetarea mai precizează că, deși încălzirea globală nu poate fi atenuată, toate strategiile regionale combinate ar aduce un beneficiu pentru aproximativ 54% din speciile din zona Antarcticii.
Oamenii de știință au pus accentul și pe impactul crizei climatice asupra unor specii emblematice pentru regiune, cum ar fi pinguinul imperial sau pinguinul Adélie.
„Pinguinul imperial se bazează pe gheață pentru reproducere”, a precizat Lee.
„Dacă își pierde habitatul potrivit pentru reproducere, se poate ajunge la dispariția speciei”, a completat ea.
De asemenea, specii mai puțin cunoscute publicului larg, cum ar fi Scottnema lindsayae, un vierme care „supraviețuiește în soluri destul de sărate și uscate”, se află în pericol de dispariție „pe măsură ce gheața începe să se topească și temperatura crește, când solurile devin mai umede și mai puțin saline”.
În România, conceptul de economie circularăeste înțeles(teoretic) de cei care lucrează în domeniul Mediului, însă, la nivel de „masă” , această expresie pare, mai degrabă, ceva abstract, poate chiar motivațional, având în vedere că netul abundă de „experți în dezvoltare personală”.
ȘtireaVerde.ro prezintă câteva informații despre acest concept, care, înainte de toate, are rolul de a conserva resursele naturale.
Economia circulară se raportează la producție și la consum. Vizează confecționarea, utilizarea și reutilizarea tuturor materiilor prime reciclabile, pentru a le repune pe piață și pentru a le ajuta să aibă o viață cât mai îndelungată. Astfel, producție și reutilizare sunt cuvintele cheie ale economiei circulare.
Ce este economia circulară și cum putem contribui pentru conservarea resurselor naturale
Sub aspect legislativ, în Uniunea Europeană( n.r. implicit și în România) deputații au adoptat câteva prevederi care stabilesc noi obiective obligatorii, atât din punct de vedere social, cât și juridic pentru reciclarea deșeurilor și reducerea numărului de depozite pentru acestea.
Astfel, se stabilesc anumite obiective, precum:
cel puțin 55% din deșeurile care se află în municipii să fie reciclate până în anul 2025;
cel puțin 65% dintre deșeurile care provin din ambalaje să fie reciclate până în anul 2023
Potrivit unui studiu realizat de Eurostat, un cetățean european consumă aproximativ 14 tone de materii prime pe an, însă, produce anual cinci tone de deșeuri. În ceea ce privește conservarea resurselor naturale, cifrele nu sunt îmbucurătoare. Practic, o treime din deșeurile de plastic sunt reciclate în Europa.
Economia circulară, în România. De la necesitate, la business
Din păcate, fără a fi excesiv de critici, în România, termenul „economie circulară” este asimilat cu cel de „business”. De aici, pornesc toate lacunele statului nostru în ceea ce privește conservarea resurselor naturale. Spunem acest lucru, deoarece deși există o legislație în domeniu, instituțiile statului fie nu o aplică unitar, fie nu au instrumente practice pentru a o aplica, așa cum stireaverde.ro a mai relatat.
Spre exemplu, principiul de bază al economiei circulare este reciclarea. Însă, în România acest proces se desfășoară greu spre deloc. În schimb, sunt foarte multe comunicate oficiale ale Poliției care destructurează rețele infracționale din acest domeniu. Aparent, un model de business sustenabil se transformă în fraudă pentru stat, pentru Mediu. Unii operatori economici au „reciclat” pe hârtie, pentru a beneficia de fondurile necesare în acest sens.
Ce obligații au operatorii economici
Legislația în vigoare din România prevede că toți operatorii economici au obligația de a raporta ce cantități de ambalaje aduc pe piață, dar și de a susține financiar valorificarea și colectarea tuturor deșeurilor provenite din acestea și există ținte minime pe care ei trebuie să le atingă. Dacă business-urile nu îndeplinesc aceste condiții și obiective vor trebui să plătească o penalitate, adică doi lei per kilogram, pentru a atinge diferența dintre obiectivul anual și cel realizat de fapt. În cazul unui control fiscal, dacă autoritățile constată că un operator economic nu a valorificat ambalajele puse pe piață conform legii, se vor stabili anumite sume de plată retroactive, până la data controlului. Taxa pentru economia circulară este de aproximativ 80 lei/ tona de deșeuri.
Reciclarea, mai mult decât o afacere. Principiul de bază al economiei circulare
Însă, până la reciclare, România trebuie să colecteze selectiv, să depoziteze deșeurile conform normelor europene, mai ales cele care vizează sănătatea publică și protecția Mediului. La acest moment, statul român are 44 de depozite de deșeuri neînchise, neconforme, dar și mulți cetățeni care, nu mai pot suporta efectele poluării. Este adevărat, cei care se plâng locuiesc în apropierea gropilor de gunoi, însă, au primit avize de construire a caselor la o distanță sub limita prevăzută de lege) sau gropile de gunoi s-au amenajat lângă casele lor.
„Nu vreți să știți cum miroase. E ceva…Miroase a c…t, ce să(mai). Și când dai drumul de apă(…) Mă gândesc ce se întâmplă când o femeie face duș cu apa aia, că au corpul diferit de al nostru, al bărbaților. Nimeni nu ia nicio măsură, deși se vede clar de unde vine poluarea, de unde este fumul, de unde este mirosul”, a relatat, pentru știreaverde.ro, un cetățean care locuiește în apropierea gropii de gunoi „Vidra”.
Oficialii Uniunii Europene spun că trecerea la o economie mai circulară ar putea aduce beneficii precum reducerea presiunii asupra Mediului, o mai mare securitate a aprovizionării cu materii prime, creșterea competitivității, stimularea inovării, stimularea creșterii economice (cu încă 0,5 % din PIB), crearea de locuri de muncă (700 000 de locuri de muncă doar în UE până în 2030).
Mai mult decât atât, toți putem vedea rezultate pozitive pe loc: hrană mai sănăoasă, aer curat, spații verzi, costuri mai mici pentru energie.
Se spune despre canadieni că sunt un popor amabil și vesel, iar moda puloverelor urâte, de Crăciun, a fost inventată ca o distracție de sărbători. A prins atât de bine la public, încât a devenit o distracție mondială pentru oameni, dar și pentru animalele de companie, fiind organizate chiar concursuri în urmă cărora câștigătorul să fie, normal, cel mai urât pulover de Crăciun. Creatorii de modă au realizat colecții speciale cu tema „Ugly Sweater”. Românii au preluat-o imediat, fiind distracția principală la petrecerile marilor corporații.
Milioane de microfribre din plastic ajung zilnic în burțile peștilor. De ce este nocivă „moda puloverelor urâte”
Însă, ceea ce a început ca o distracție a devenit un motiv serios de poluare. Renii cu nas roșu, brazii cu globuri care atârnă sau moșii crăciun cu burți rotofeie nu sunt deloc amuzanți pentru viețuitoarele în burta cărora ajung aceste pulovere din plastic. Materialele folosite pentru confecționarea unor astfel de articole vestimentare sunt, în majoritate, poliester și acrilic, ambele fiind derivate din combustibilii fosili.
Sursa foto Pixabay
Dar, nu aceasta este cea mai rea parte, ci aceea că o cantitate imensă din pulovere ajunge la gunoi, care ia calea apelor oceanelor. Activiștii de mediu care au grijă de calitatea apei mărilor și oceanelor, dar mai ales de sănătatea vietăților care trăiesc în ele, spun că microfibrele din aceste materiale nocive ajung să fie înghițite de către peștii din ape.
Pești care devin, ulterior, hrană pentru oameni. Potrivit studiilor celor de la Ocean Wise, aproape 600 milioane de astfel de microfibre ies din mașinile de spălat ale oamenilor. Balenele ajung să înghită 10 milioane de astfel de particule de plastic pe zi. Distracția cu pulovere urâte are și o parte întunecată. 12 milioane de astfel de pulovere sunt cumpărate anual, de sărbători, după cum reiese dintr-un studiu realizat de activiștii englezi Hubbub.
Chet Pipkin, fondatorul Belkin, o companie de hardware și periferice pentru computere, a revoluționat industria după ce a făcut cablurile care duc la conectarea dintre un calculator și alte electronice.
Acesta încearcă în prezent să facă o nouă revoluție în turism, prin schimbarea modului în care omul își petrece o vacanță în mediul natural, în pădure, prin Hotelul Desolation din South Lake Tahoe, California, Statele Unite ale Americii.
Hotelul Desolation este un ansamblu elegant de clădiri înalte și negre, cu accente de lemn deschis la culoare, toate flancate de pini. Locuințele cu trei etaje sunt dotate cu două căzi, două șeminee, podea încălzită și bucătărie. Fiecare unitate include încărcătoare și gadgeturi Belkin, un uscător de păr de ultimă generație și un set de luminatoare automate.
Întregul ansamblu seamănă foarte mult cu arhitectura scandinavă, iar camerele pornesc de la 300 de dolari pe noapte. Printre cei mai recenți oaspeți ai hotelului se numără membri ai familiei Kardashian și nume grele din industria tehnologică și televiziune.
Ceea ce se știe, însă, mai puțin despre Pipkin este că, în ultimele decenii, acesta a fost un înfocat avocat al organizațiilor non-profit, implicat în mai multe consilii de administrație, precum Serviciul Forestier din SUA, făcând turism cu cei care veneau la hotelul său în pădurea din imediat apropiere pe care o descrie drept „curtea din spate” a hotelului.
Acesta speră că poate deveni un exemplu pentru ceea ce ar putea reprezenta, în viitor, hotelurile care se învecinează cu mediul natural.
Panourile solare mascate alimentează o mare parte a locației, iar hotelul reprezintă cea mai mare concentrație de încărcătoare pentru vehicule electrice din regiune. De asemenea, sursele de lumină sunt făcute pentru a economisi energie electrică, la fel ca și întrerupătoarele de alimentare care funcționează numai atunci când cartela de la cameră este introdusă în locul special din perete.
În plus, o organizație locală nonprofit plantează un copac pentru fiecare noapte pe care cineva o plătește la Desolation.
Pipkin e de părere că hotelul Desolation este un loc pentru turiștii cu bani care pot fi martori la splendoarea regiunii și pot cheltui într-un mod care să-i avantajeze. După ce a demisionat din funcția de CEO al Belkin, în ianuarie 2021, bărbatul s-a orientat mult în această direcție:
„Cum facem ceea ce trebuie pentru oamenii care locuiesc aici? Cum facem ceea ce trebuie pentru mediu? Și cum le oferim oamenilor acces la toate lucrurile care sunt aici?”, a spus el.
„Cred că toate trei pot și trebuie să fie realizate aici”, a continuat el.
„Nu o facem pentru că este ușor. O facem pentru că este important”, a mai spus Pipkin.
Pipkin, un important avocat pentru mediu
Pe măsură ce Belkin creștea, Pipkin, care a intrat pe piața muncii spălând vase și fiind consilier la fundația YMCA, acolo unde a învățat să înoate, să campeze și să conducă, a început să facă excursii pe munte cu tineri care proveneau din medii similare celui din care provenea el
„Mediul este primordial, pentru că altfel nici noi nu vom mai fi”, a spus el, subliniind prioritățile pe care le avea pentru profiturile sale în curs de dezvoltare.
„Dar atunci trebuie să reducem decalajul de oportunități, astfel încât cei dintre noi cu mai puțin să fie mai aproape de cei dintre noi cu mai mult. Cel mai bun instrument, și nu există un altul, este educația. E cât se poate de limpede”, a spus Pipkin.
Timp de mai mulți ani, el a trimis bani către școli în speranța că va rezolva orice problemă, însă nu și-a atins scopurile. În urmă cu aproximativ 15 ani, noi cercetări l-au convins pe Pipkin și un grup de parteneri că trebuie să înființeze ei școli care să îmbunătățească relațiile elev-profesor prin creșterea resurselor, scăderea dimensiunii clasei și concentrându-se pe abilitățile copiilor. Acum există cinci astfel de școli, numite Da Vinci, pe care le-a co-fondat. Școlile au aproape 3.000 de absolvenți.
„Tocmai am implementat ceea ce spuneau datele și a început să se întâmple un miracol”, a spus Pipkin.
Conceptul Desolation este bun, dar nu este apogeul pe care și-l dorește, a mai spus Pipkin
Pipkin admite, însă, că Hotelul Desolation, în ciuda faptului că este foarte fotogenic și are invitați celebri, nu este perfect.
„Toată această muncă reprezintă un proiect pilot. Știm că nu avem dreptate”, a spus el, vorbind atât despre hotel.
„Sfârșitul nu este aici, ci suntem la începutul unei călătorii. O să fie mai bine”, a mai adăugat Pipkin.
Cu alte cuvinte, acesta spera inițial că hotelul va fi compus din căsuțe în copac, fiecare suspendată în partea superioară a pinilor, lăsând pământul în sine gol. Visul acesta nu a fost îndeplinit din cauza problemelor legate de incendii. Ulterior, a sperat să învelească întreaga clădire cu panouri solare, astfel încât structura să se alimenteze singură, însă arhitecții nu i-au putut îndeplini dorința.
Bărbatul deplânge amprenta ecologică a locațiilor de lux, cum ar fi flăcările de propan din jurul piscinelor sau halatele care trebuie spălate des.
Totuși, taxele pe care le plătește reprezintă un avantaj pentru eforturile de a proteja bazinul hidrografic Tahoe, potrivit Agenției de Planificare Regională Tahoe (TRPA), organizația multi-statală însărcinată cu reglementarea dezvoltării locale. Reglementările din zonă i-au împiedicat pe cei mai mulți dezvoltatori să amenajeze vechile hoteluri, a explicat Jeff Cowen, ofițerul de informații al TRPA. Proiecte precum Desolation reprezintă o nouă frontieră a afacerilor care este benefică locului în sine.
„Taxele pe care le plătesc”, mi-a spus Cowen, „sunt distribuite administrațiilor locale pentru a cumpăra teren în locuri care trebuie conservate”.
Pipkin știe, desigur, că Hotelul Desolation și camerele sale generoase nu sunt pentru toți. Totuși, scopul este de a folosi un spațiu și o experiență pe care câțiva și le pot permite ca instrument de care beneficiază toată lumea. El numește asta capitalism plin de compasiune, un concept mult dezbătut în ultimul deceniu despre a face bani și a-i folosi într-un mod responsabil.
„Sperăm că aceasta este o inspirație pentru alți investitori cu privire la modul în care se poate face acest lucru, cu o sensibilitate față de peisaj și mediu”, a spus el. „Nu ne este frică să fim copiați. Ne-ar plăcea să fim copiați.”, a mai adăugat el, conform OutsideOnline.
