Inofensivi, delicați, dar pe cale de dispariție în anumite zone din Statele Unite și nu doar acolo: fluturii se împuţinează pe zi ce trece, iar variate specii frumos colorate sunt afectate de criza climatică, dar și de creșterea temperaturilor.
Numărul fluturilor s-a redus în ultimii patruzeci de ani, un exemplu fiind lanțul muntos Rocky. În urma studiilor făcute de cercetători, s-a constatat o scădere de 1,6% a numărului total de fluturi, informează The Guardian.
”Cu siguranță, multe specii de fluturi devin atât de rare, încât este greu pentru unii oameni să înțeleagă și să cunoască speciile care erau, cândva, răspândite” a spus Matt Forister, profesor de biologie la Universitatea din Nevada și autor principal al studiului.
Suntem parte dintr-un lanț trofic, deși ne credem superiori
Au dispărut, și încă dispar specii foarte iubite, iar un exemplu îl constituie fluturele monarh, cunoscut pentru migrațiile spectaculoase, în masă, către California. Fluturele era recunoscut pentru migrația anuală dar, din păcate, specia a dispărut în proporție de 99%, față de acum 40 de ani.
În momentul în care fluturele monarh dispare, vom fi pe punctul de a pierde și idea de migrație a acestuia, iar pierderea migrației duce la pierderea întregii specii, a mai adăugat profesorul de biologie.
Foto: Pixabay
Cercetarea a fost publicată în Science și a urmărit o analiză a fluturilor din 72 de locații, zone care se întind pe toate statele vestice ale Statelor Unite ale Americii. De asemenea, este vorba de peste 450 de specii de fluturi care au fost incluse în studiu.
Ținând cont de el, dar și de observații, cercetătorii contatat o scădere anuală cu 1,6% a numărului de fluturi din vest. Scăderea este în perfectă concordanță cu rata declinului altor insecte, urmărite de cercetători în diverse locuri din lume.
Fluturii, albinele și insectele dispar. Este un fapt, este o analiză și este un nou semnal de alarmă. Odată cu dispariția acestora, apare o criză majoră, deoarece existența lor este strâns legată de procurarea hranei noastre, a tuturor. Tot ele, insectele, ajută enorm la descompunerea deșeurilor și reprezintă baza esențială a rețelei vieții.
În timp ce fluturii și alte insecte sunt afectațe negativ de pierderea habitatului și de utilizarea pesticidelor toxice, cercetătorii au luat în considerare acești factori în studiu. Concluzia, previzibilă de altfel, este strâns legată de încălzirea planetei și de schimbările climatice majore care provoacă declinul constant al fluturilor.
Anotimpul rece: pe cale de dispariție. Anotimpurile au fost decalate, iar polenizarea este, constant, afectată
Acest lucru s-ar putea datora faptului că plantele se usucă mai repede la sfârșitul verii, ceea ce înseamnă că resursele de nectar sunt mai puține pentru fluturi.
Un alt factor: iarna nu mai este iarnă. O iarnă călduroasă interferează fazele de dezvoltare ale coconilor.
”Vedem impactul acestor schimbări climatice chiar și în zone frumoase și naturale. Observ că aceste zone au fost distruse de agricultură sau urbanizare, fapt care a dus și duce la dispariția fluturilor”, a explicat Matt Forister.
Foto: Pixabay
Forister a mai adăugat că, atât timp cât temperaturile vor continua să crească, oamenii pot ajuta fluturii prin conservarea zonelor pline de flori sălbatice și reducerea anumitor substanțe chimice.
”Declinul e extrem de îngrijorător din punct de vedere ecologic, a spus Dara Satterfield, specializată în cercetarea vieții fluturilor.
Cercetătoarea a mai adăugat faptul că, atât fluturii, cât și moliile acționează ca polenizatori, descompunători, nutrienți și surse de hrană pentru păsări și alte animale sălbatice.
Până acum, cel mai stringent semnal de alară, a fost legat de împuținarea albinelor. Acum urmează fluturii. Observăm, încet, dar sigur, că orice viață cât de mică, este importantă, este esențială și contează.
Pentru a-și pune în aplicare planul de restructurare și a primi ajutorul de la stat, CEO (Complexul Energetic Oltenia) trebuie să primească aviz favorabil din partea Comisiei Europene.
Scurt istoric:
Pentru a supraviețui, CEO are nevoie de ajutor de la stat. Pentru a-l primi, a realizat un plan de restructurare și decarbonare. Emisiile de carbon ar trebui să fie reduse, astfel, cu aproximativ 38% din 2020 până în 2026.
O analiză Greenpeace a arătat că, din contră, emisiile de carbon nu numai că nu vor scădea, ci vor crește cu 28%, până în 2030.
În urma acestor două puncte de vedere diferite, Comisia Europeană a decis să deschidă o analiză aprofundată asupra ajutorului de stat promis către CEO.
Probleme:
Pentru a continua să existe fără să acumuleze datorii uriașe, CEO trebuie să achiziționeze certificatele de emisii de gaze cu efect de seră corespunzătoare anului 2020 până la sfârșitul lunii aprilie. Lucru pe care nu-l poate face, fără ajutorul de la stat.
Pentru a putea beneficia de acest ajutor are, în acest moment, nevoie de avizul Comisiei Europene. Dacă nu va obține acordul Comisiei Europene pentru plata ajutorului de stat, se va aplica o penalitate de 100 euro/tonă de CO2 pentru nerespectarea obligației de achiziție a certificatelor.
Craca tăiată de sub picioare: ajutorul de la stat
Analiza Comisiei Europene va fi publicată, cel mai probabil, de-abia în următoarele săptămâni. Urmează, mai apoi, 30 de zile în care părțile interesate pot depune comentarii. Asta înseamnă că, până la sfârșitul lunii aprilie, puțin probabil să existe o decizie finală. Ceea ce va duce la pierderea ajutorului de la stat, de către CEO.
Asta înseamnă că nu doar compania în sine, ci și cei aproximativ 36.000 de oameni și familiile lor, care au un loc de muncă legat, direct sau indirect, de activitatea companiei, vor fi penalizați.
Previzibil sau nu, acest lucru putea fi evitat.
”Guvernul trebuie să se concentreze pe sprijinirea oamenilor din Gorj și pe soluții. Câte semnale mai trebuie să primească ministrul Energiei, domnul Virgil Popescu, și din partea cui, pentru a înțelege că e nevoie de un plan clar pentru eliminarea cărbunelui și înlocuirea acestuia cu noi capacități de energie regenerabilă, că este nevoie de un plan care să ofere protecție socială și alternative economice oamenilor care își vor pierde locurile de muncă?” spune Vlad Cătună, campaigner la Greenpeace România.
Dacă, din start, în planul de restructurare ar fi fost specificată intenția de a elimina cărbunele din mixul energetic, emisiile de carbon ar fi scăzut treptat.
Planul de restructurare nu ar fi pus probleme, CEO ar fi primit ajutorul de stat, persoanele care depind de CEO nu și-ar fi văzut pusă în joc propria existență financiară.
Viața: un joc de cuvinte în declarațiile Ministrului Mediului
Pentru asta e nevoie de implicare nu doar la nivel declarativ din partea Ministerului Mediului. Nu e nevoie de declarații pompoase și promisiuni deșarte.
E nevoie de o analiză serioasă, realistă, care să vină cu soluții viabile. Nu ne mai putem baza pe ”merge și așa”.
Nu atât timp cât regulile sunt clare: trebuie să reducem emisiile de carbon. Și, mai mult de atât, nu atât timp cât în joc nu e doar reputația cuiva, ci viața a mii de oameni și a unei planete.
Pontonul ”Schengen” din Galați a reprezentat, din start, un terminal de pasageri inutil. A fost proiectat greșit, încă de la bun început, motiv pentru care a cauzat doar ”pierderi” pentru APDM Galaţi, prin cheltuielile de întreţinere.
Deși a costat 1 milion de euro, pontonul este incompatibil tehnic cu navele de croazieră care navighează pe Dunăre.
Explicația ar fi că ”Schengen” are bordul liber prea jos pentru navele de croazieră și nu poate fi folosit pentru scopul în care a fost construit.
Pontonul ”Schengen”: între greșeala trecutului și proiectul viitorului
Sursa foto: Facebook Bogdan Rodeanu
Deși autoritățile din Galați au închis ochii timp de un deceniu în legătură cu o posibilă ”resuscitare” a terminalului, soluții au fost și sunt: ”Schengen” ar putea fi restaurant sau o bază mobilă de cercetare pe întreaga Dunăre.
Într-o postare pe contul de Facebook, deputatul USRPLUS din Galați, Bogdan Rodeanu, propune o soluție prin care pontonul să fie folosit pentru programul de cercetare iniţiat de Universitatea Dunărea de Jos Galaţi.
În acest mod, se va derula monitorizarea şi cercetarea complexă a mediului şi a vieţii acvatice pe tot cursul Dunării.
De asemenea, proiectul include și o navă de cercetare specializată, a cărei achiziție este deja aprobată, cu finanțare nerambursabilă europeană.
Dintr-un proiect abandonat, ”Schengen” poate deveni un proiect verde
”Ce facem? Îl lăsăm să rămână inutil, sau transformăm un proiect greșit, într-un proiect de viitor?”, întreabă, pe contul de socializare, deputatul USRPLUS.
Galațiul nu duce lipsă de restaurante, dar are mari carențe în ceea ce privește investițiile, educația și progresul. Dacă un restaurant depinde de condițiile meteo, de sezon sau de regulile impuse de pandemie, studiul înseamnă evoluție, iar evoluția trebuie să fie prioritară.
La fel de prioritare sunt și educația acvatică sau educația ecologică. Cu toate acestea, este nevoie de un acord și de răspunsuri la întrebări.
”Întrebările sunt:
Care dintre acestea ar fi mai utile Galațiului? Ce ar fi mai de impact: un restaurant sau o stație de cercetare?
Pe ce vrem să ne axăm? Pe ce avem deja, sau pe ceva ce ne-ar aduce recunoaștere internațională, progres și întărirea poziției centrului academic gălățean pe plan european?”, a scris Bogdan Rodeanu pe pagina de Facebook.
Concluzând, deputatul a declarat că va susține cooperarea și dialogul între toate părțile mai sus citate cu factorii decizionali guvernamentali, pentru ca această soluție să fie analizată și să devină o primă opțiune în contextul necesității de a identifica o întrebuințare Pontonului ”Schengen”.
Risipa alimentară: un obicei care a ajuns la rangul de viciu, nu doar în România și nu doar pe perioada pandemică.
Între ideea de provizie și un ritual care ne face să umplem coșurile de cumpărături, risipa alimentară este un fenomen prezent în absolut fiecare casă. Strângem, economisim și adăugăm doar pentru a arunca, după.
Partea interesantă estă că nu pare să ne preocupe prea mult aspectul financiar atunci când este vorba de alimentele aruncate.
În mod paradoxal, risipim mâncarea, dar ne plângem de prețul ei.
O cantitate estimată la 931 milioane de tone de alimente sau 17% din totalul alimentelor puse la dispoziţia consumatorilor în 2019 a ajuns la coşurile de gunoi ale gospodăriilor, retailerilor şi restaurantelor, arată un nou studiu publicat joi de Organizaţia Naţiunilor Unite, informează Reuters, citată de Agerpres.
Studiul a fost realizat în comun cu Programul Naţiunilor Unite pentru Mediu (UNEP) şi organizaţia caritabilă WRAP și demonstrează că risipa de alimente nu este un ”viciu” al oamenilor înstăriți.
Atât țările bogate, cât și cele dezvoltate sunt responsabile pentru risipa alimentară
Mai mult, studiul arată că gospodăriile private sunt responsabile pentru cea mai mare parte (11%) din alimentele care sunt aruncate. Urmează restaurantele şi alţi furnizori de alimente cu 5% şi magazinele alimentare cu 2%. La nivel global, 121 de kilograme de alimente sunt risipite în fiecare an, transmite G4 Media.
”O perioadă îndelungată de timp se presupunea că risipa de alimente la nivelul gospodăriilor este o problemă importantă doar în ţările dezvoltate. Odată cu publicarea raportului Food Waste Index vedem că lucrurile nu sunt atât de clare”, susţine Marcus Gover, directorul organizaţiei caritabile WRAP care lucrează cu guvernele pentru a reduce risipa de alimente.
Între 8% şi 10% din emisiile globale de gaze cu efect de seră au legătură cu alimentele care nu sunt consumate (risipite sau aruncate). Este vorba despre o cantitate similară cu transportul rutier.
Pădurile sunt defrişate, combustibilul este ars şi ambalajele sunt produse pentru a furniza alimente care sunt aruncate.
În paralel, alimentele care se alterează în gropile de gunoi, eliberează mai multe gaze cu efect de seră în atmosferă, mai precizează sursa citată.
Risipa alimentară: un viciu pe care îl ignorăm zilnic
Cumpărăm prea mult. Cumpărăm mai mult decât consumăm. Nu depozităm alimentele cum ar trebui. Exagerăm cu porțiile. Cumpărăm obsesiv-compulsiv, pe foame.
Un alt aspect important ar fi să luăm în calcul data de expirare a produsului. Pe fiecare aliment există sau ar trebui să existe următoarele: expiră la data de /a se consuma înainte de.
Ne abatem de la lista de cumpărături, gătim mai mult decât consumăm și, de foarte multe ori, uităm de congelator.
Mâncarea se alterează și ajunge la coșul de gunoi. Zi după zi, îngroașă stratul de deșeuri, iar procedura va fi repetată: adăugăm în coș, plătim, aruncăm la coș.
Grămada de gunoaie e o imagine obișnuită în multe localități gălățene
Situația colectării deșeurilor din județul Galați este optimă pentru ilustrarea modului în care se descurcă primarii pentru asigurarea serviciului de salubrizare într-un județ în care nu există încă un Sistem de Management Integrat al Deșeurilor (SMID).Consiliul Județean(CJ) Galați a început construirea SMID-ului în 2007 și în 2012 era încheiată elaborarea documentației. În 2013, președintele de atunci al CJ Galați, fostul deputat PSD Nicolae Bacalbașa, nu a avut încredere în documentația realizată de predecesorul său și a angajat două firme din București pentru revizuirea proiectului, care a durat 4 ani. În 2016, Proiectul a fost reluat de actualul președinte al CJ Galați, Costel Fotea (PSD) și sunt șanse să fie finalizat prin 2023.
În aceste condiții, fiecare primar se descurcă cum poate. Și dacă poate! În multe localități sunt colectate anual cantități de gunoaie menajere ridicol de mici, de câteva sute de grame pe cap de locuitor! O explicație ar fi că în lipsa unui sistem bine organizat, costurile suportate de primării sunt mult prea mari. Costul cursei unei „autogunoiere” de 7,2 tone până la depozitul ecologic de la Roșiești, județul Vaslui, este de 2.000 – 3.000 de lei. Așa că pentru mulți primari e mai ieftin să mimeze o salubrizare „minimală”, iar principalul efect a acestei situații este că o mare parte din deșeurile menajere ajung la gropile de gunoi clandestine.
ȘtireaVerde.ro a solicitat conducerii CJ Galați răspunsuri la mai multe întrebări în legătură cu derularea colectării deșeurilor în județ. Am primit adresa CJ Galați nr 16.003/2/01.02.2021, dar și 40-50 de adrese ale primăriilor din județ. Pe hârtie, în Galați salubrizarea merge bine. În realitate, e dezastru.
Din cifrele oficiale rezultă că, anual, peste 110.000 de tone de deșeuri se adună în gropile de gunoi clandestine
Anual au rămas necolectate din localitățile gălățene peste 100.000 de tone de deșeuri menajere
La nivelul Consiliului Județean (CJ) Galați, există „Planul Județean de Gestionare a Deșeurilor”, care datează din 2007, când era demarată implementarea Proiectului SMID. „Planul” este bazat pe datele Agenției de Protecția Mediului Galați din perioada 2001-2006, perioadă în care cantitățile de deșeuri menajere generate au fost într-o continuă scădere ca urmare a scăderii numărului de locuitori cu 25.274 de persoane, pe fondul exodului gălățenilor la muncă în străinătate sau în alte zone din țară.
În 2001, erau generate în cele 65 de localități ale județului 369.490 de tone de deșeuri menajere, dar erau colectate de la populație de către firmele de salubritate numai 250.069 tone de deșeuri. Deci 119.421 de tone de deșeuri rămâneau în localități, nu ajungeau nici măcar la o groapă de gunoi. În 2006, au fost generate 269.770 tone de deșeuri menajere dar au fost colectate numai 159.870 de tone. În concluzie, în fiecare an în localitățile gălățene rămâneau necolectate peste 110.000 tone de deșeuri menajere.
Record absolut! În comuna Munteni au fost colectate într-un întreg an numai 164 grame de deșeuri menajere pe cap de locuitor!
Între timp, situația s-a schimbat, pentru că toate primăriile din județ au contracte cu o firmă de salubrizare, dar când constatăm că dintr-o gospodărie se colectează anual câteva kilograme de deșeuri e clar că ceva nu merge.
Potrivit constatărilor Gărzii de Mediu Galați, în 2018, cantitatea de gunoaie menajere colectată din satele gălățene s-a redus, brusc, cu 20%, în raport cu cantitatea colectată în 2017. În apropierea Galațiului, în comuna Smârdan, localitate în care comisarii Gărzii de Mediu au constatat că au dispărut fără urmă aproape 250 de tone de deșeuri menajere, a fost descoperită o groapă clandestină de deșeuri în apropierea fermei pomicole Greaca.
La Munteni, la nord de Tecuci, în 2018 au fost colectate numai 11 tone de gunoaie la o populaţie de 6.700 de locuitori. Adică 164 de grame pe an de fiecare sătean. Tot 11 tone de deșeuri a predat şi comuna Griviţa, cu 2.700 de locuitori, după ce cu un an înainte cantitatea colectată fusese de 248 de tone.
În 2020, în comuna Băneasa a fost colectată o cantitate de 117 mc de deșeuri, respectiv 0,057 mc de locuitor! Adică 55 de kilograme de locuitor, cu mult sub media de deșeuri menajere generate raportată de România, de 272 kg/an/locuitor. Tot în 2020, în comuna Negrilești au fost colectate 32 de tone de deșeuri, adică 16 kg de persoană, iar în comuna Schela au fost colectate 25,7 tone de deșeuri menajere, adică 13,34 kg de persoană.
Deșeurile necolectate pot fi văzute pe maidanele de la marginile localităților sau pe malurile cursurilor de apă. O viitură care a devastat o mare parte a Tecuciului, al doilea municipiu din județ, s-a produs din cauză că albia „Tecucelului”, râul care traversează orașul, era „colmatată” cu deșeuri menajere.
Deși la Galați există depozitul ecologic „Tirighina” , 56 de localități gălățene își duc deșeurile menajere în Vaslui
În lipsa SMID-ului, salubrizarea funcționează ceva mai bine numai în zona Galațiului. La marginea orașului a fost construit depozitul ecologic „Tirighina”, la care sunt aduse numai deșeurile menajere din Galați și patru comune. A fost construit cu fonduri europene și asta e regula. Deșeurile din municipiul Tecuci, orașele Tg Bujor și Berești și cele 53 de comune care nu sunt arondate la depozitul de la Tirighina sunt duse la depozitul ecologic de la Rosiești, județul Vaslui, administrat de Romprest Energy SRL București.
Utilizarea temporară a depozitului conform de deșeuri nepericuloase Roșiești, județul Vaslui, pentru eliminarea deșeurilor generate de unele dintre localitățile judetului Galați se realizează în conformitate cu prevederile Hotărârii CJ Vaslui nr. 123/2020 privind aprobarea Actului Adițional la Contractul de delegare a gestiunii serviciului de salubrizare a județului Vaslui nr. 16.452/19.12.2017. În calitate de proprietar al depozitului, CJ Vaslui acceptă temporar depozitarea la Centrul de Management Integrat al Deșeurilor – CMID Roșiești a deșeurilor din județul Galati
ne-a comunicat președintele CJ Galați, Costel Fotea
La depozitul de la Rosiești, administrat de Romprest Energy București, tariful a fost în 2019 de 111 lei/tonă, iar în 2020, când a fost introdusă contribuția pentru economia circulară, a crescut la 185 lei/tonă, din care 104,96 lei reprezintă taxa de depozitare, iar 80 de lei „contribuția”.
Bani „tocați” pe plimbatul gunoaielor dintr-un județ în altul
Cea mai costisitoare operațiune din salubrizarea localităților gălățene este transportul deșeurilor la CMID Rosiești, situat la 60 km de granița județului Galați cu Vasluiul. În comuna Schela, din sudul județului Galați, tariful perceput de operatorul de salubrizare pentru transportul deșeurilor la CMID Rosiești este de 2.677 lei pentru fiecare cursă de aproximativ 90 km. Distanța de la Schela până la viitorul depozit ecologic de la Valea Mărului, prevăzut în SMID-ul județului Galați, este de 45 km și costurile de transport ar fi cu aproximativ 50% mai mici, pentru că se reduce mult principalul cost, consumul de carburant.
În cazul comunei Cerțești, din nordul județului Galați, costurile de transport s-ar reduce cu circa 60%. În prezent, Primăria Cerțești plătește operatorului de salubrizare suma de 1.950 lei pentru fiecare cursă de 70 km. Distanța din această localitate până la viitorul depozit ecologic este de 24 km și costul unei curse s-ar reduce la câteva sute de lei. Aceeași situație e și în comuna Drăgușeni, din zona centrală a județului Galați. În prezent, primăria plătește firmei de salubrizare Cosmesiret SRL câte 1.900 de lei pentru fiecare cursă de 85 km. Dar noul depozit de la Valea Mărului este la o distanță de 18,5 km de Drăgușeni și costurile transportului ar reprezenta 25-30% din ce plătește acum primăria.
Taxe de salubrizare de la 3 lei la 120 de lei, în funcție de costurile depozitării și transportului deșeurilor
În confruntarea cu costurile mari, primarii încearcă să adune bani prin taxele pentru salubritate. În comuna Fundeni a fost impusă o taxă de 120 lei/an pentru fiecare gospodărie. Tot o taxă pe gospodărie a fost impusă și la Schela, dar aceasta este de 71,4 lei fără TVA. La Cerțești taxa este de 8 lei pentru fiecare gospodărie și 30 de lei pentru un punct de lucru al unei firme. Cea mai mică taxă de salubrizare este în comuna Tulucești, de 3,4 lei de persoană și de 110 lei/mc pentru firme.
„Secretul” celei mai mici taxe de salubrizare constă în costurile reduse. La Tulucești funcționează un operator al primăriei, „Serviciul Local de Salubrizare Tulucești”, care are un contract cu Serviciul Ecosal al Primăriei Galați pentru depozitarea deșeurilor la depozitul ecologic „Tirighina”. Cum distanța de la Tulucești la depozit este de aproximativ 20 km, tariful de transport este de 25 lei/mc, iar tariful de depozitare este de 68,6 lei, costurile salubrizării sunt modice în raport cu cele din alte localități și pot fi acoperite din taxa de 3,4 lei.
Un caz singular: un primar face colectare selectivă cu ajutorul beneficiarilor Legii 416
Primarul comunei Rădești este printre puținii edili care s-au gândit că munca în folosul comunității a beneficiarilor Legii Venitului Minim Garantat poate fi utilă la colectarea selectivă a deșeurilor.
„Cu ajutorul beneficiarilor Legii 416/2001 și a unei prese achiziționate anterior realizăm colectarea separată, respectiv peturi, carton și doze de aluminiu. Baloții astfel obținuți îi depozităm în spațiul UAT Rădești și anual îi predăm către Priscom SRL Bârlad. Cantitatea rămasă după selectare o predăm către CUP SA Bârlad”, spune primarul Ionel Popoiu. Cantitatea de deșeuri selectate este simbolică. În 2020 au fost colectate 124 de tone de deșeuri (84 kg/locuitor), dar cantitatea de deșeuri selectate a fost de numai 0,7 metri cubi. Însă merită reținută metoda de selectare a deșeurilor cu ajutorul beneficiarilor Legii 416.
La Tecuci, închiderea vechii gropi de gunoi a mărit costurile depozitării de la 50 la 232 lei/tonă
Fiecare din cei 44.000 de locuitori ai Tecuciului plătesc câte 12,15 lei pe lună pentru salubrizare
Dacă în Galați, capitala județului, nu sunt mari probleme cu colectarea și depozitarea deșeurilor menajere, Primăria Galați ocupându-se acum cu o lungă serie de experimente eșuate la colectarea selectivă, să vedem cum merg lucrurile la Tecuci, al doilea municipiu din județ. Potrivit primarului Lucian Costin, serviciul de salubrizare se adresează unui număr de 44.000 de persoane, 20.000 de gospodării și 936 de agenți economici. În anul 2018 au fost colectate 12.907 tone de deșeuri menajere, în 2019 s-au colectat 11.086 tone, iar în 2020 au fost colectate 11.460 de tone de deșeuri. La acestea se adaugă deșeurile stradale, 595 tone în 2019 și 305 tone în 2020. Raportată la numărul de locuitori, cantitatea colectată în 2020, de 267 kg/locuitor/an este cu puțin sub media de deșeuri menajere generate raportată de România, de 272 kg/an/locuitor.
Fiecare firmă din Tecuci plătește o „taxă specială de salubrizare” de 26 lei pe lună pentru fiecare angajat
De colectarea deșeurilor se ocupă regia municipalității, Compania de Utilități Publice (CUP) Tecuci. Tarifele CUP Tecuci sunt de 167 lei/tonă pentru „colectat, transportat și depozitat în stația de transfer a deșeurilor stradale” și de 251 lei/tonă pentru încărcat, transportat și depozitat la depozitul Roșiești”. Pentru depozitarea deșeurilor la depozitul ecologic din Vaslui, CUP Tecuci a încheiat un contract cu Romprest Energy SRL București.
Serviciul de salubrizare din Tecuci și cele 53 de comune gălățene a suferit un puternic șoc în 2017, când a fost închisă vechea groapă de gunoi „Rateș” și costul depozitării unei tone de deșeuri a crescut de 4 ori. CUP Tecuci a fost nevoită să ducă deșeurile la Depozitul ecologic de la Muchea, din județul Brăila, administrat de Tracon SRL, firma unui fost prefect de Brăila, Mihai Manea, care a intuit că depozitarea ecologică va deveni o afacere. Din cauza costurilor transportului, de 152 lei/tonă, depozitarea s-a scumpit de la 50 lei la 232 lei.
Tecucenii sunt „linșați” financiar cu mega-taxa de salubrizare. O familie plătește o taxă anuală de 583 lei
Marea problemă a tecucenilor este că și taxa de salubrizare a crescut de 4 ori în numai doi ani. În 2017, taxa era de 4 lei/persoană/lună, iar în 2019 a ajuns la 15 lei/persoană/lună. O familie din Tecuci, formată din doi adulți și doi copii, plătea anual o taxă de salubrizare 720 lei! Aceste majorări au fost aprobate în mandatul fostului primar Cătălin Hurdubae (PSD), care controla majoritatea din Consiliul Municipal Tecuci. Consilierii PNL au votat împotrivă, au făcut zarvă în presă, au atacat în instanță și au câștigat, dar asta n-a schimbat situația.
Ulterior, prin HCL nr.167/30.12.2019 privind taxele și impozitele locale pentru anul 2020 a fost introdusă „taxa specială de salubritate”, care este de 12,15 lei/persoană/lună. La alegerile locale de pe 27 septembrie la Tecuci s-a produs „rotația” PSD-PNL, noul primar fiind Lucian Costin (PNL). În februarie 2019, Costin critica „taxa excesivă de salubritate, care în urma unei administrații ineficiente controlate de PSD și primarul Hurdubae a ajuns ca în numai doi ani de zile să crească de 4 ori”.
Dar în cele cinci luni de când este noul primar al Tecuciului, Lucian Costin nu a spus nimic despre diminuarea taxei de salubrizare, care a rămas tot de 12,15 lei/an/persoană. O familie din Tecuci, formată din patru persoane, plătește anual o „taxă specială de salubrizare” de 583 de lei. Un calcul simplu, pe datele din 2020, demonstrează că Primăria Tecuci a încasat numai de la persoanele fizice suma totală de 6.415.200 lei, dar colectarea, transportul și depozitarea deșeurilor au costat numai 4.790.280 lei. Așadar, prin „mega-taxa” de salubritate Primăria Tecuci a realizat un profit de 1.624.920 lei!
Marea aberație: firmele din Tecuci plătesc o taxă de salubrizare de 26 lei/lună/angajat
Pentru administratorii celor 936 de firme din oraș situație e mai complicată. Firmele din Tecuci trebuie să plătească o taxă de 26 lei/lună pentru fiecare salariat angajat cu contract individual de muncă. Dacă salariatul lucrează part-time, firma plătește pentru el numai 13 lei/angajat/lună. Firmele care nu au angajați plătesc 21 lei/lună.
Administratorul unei firme care face producție și are, să spunem, 50 de angajați, trebuie să plătească anual o „taxă specială de salubrizare” de 15.600 de lei!
Noul SMID al județului Galați, un proiect tergiversat de neîncrederea lui Bacalbașa în ce a făcut predecesorul său
Fostul președinte al CJ Galați Nicolae Bacalbașa nu a vut încredere în documentația întocmită în mandatul predecesorului său
Să parcurgem „istoria” SMID-ului județului Galați. În 2007, CJ Galați a demarat un proiect de management integrat al deșeurilor, care a tot fost tergiversat, deși existau oportunități mari de obținere a unei finanțări europene. Oficial, proiectul „Sistem de Management Integrat al Deşeurilor”, a fost demarat în 2010, de fostul președinte al CJ, Eugen Chebac (PSD). În martie 2013, „Sistemul de Management Integrat al Deşeurilor” ar fi trebuit să intre în etapa de atragere a finanţării, dar finanțarea nu a mai fost accesată. În 2012, președinte al CJ Galați devenea celebrul Nicolae Bacalbașa (PSD), care nu a avut încredere în deciziile predecesorului său și a blocat proiectul. CJ Galați a încheiat cu asocierea formată din SC Fichtner Environment SRL şi SC Resourcing Environmental Consulting SRL, ambele din București, contractul nr 736/11.01.2013, în valoare de 1.109.862 lei fără TVA, pentru serviciile de consultanţă. Firmele au revizuit studiul de fezabilitate, analiza cost-beneficiu, studiul de evaluare a impactului asupra mediului şi analiza instituţională. Timp pierdut. Proiectul a fost reluat în 2016 de actualul președinte al CJ, Costel Fotea (PSD).
Un proiect de 104 milioane euro
Președintele CJ Galați Costel Fotea
Proiectul „Sistem pentru Managementul Integrat al Deșeurilor în județul Galați” are o valoare totală de 104 milioane euro, finanțarea fiind asigurată prin POIM 2014-2020. „Piesa” centrală a noului SMID este Depozitul ecologic de la Valea Mărului, care va avea o capacitate de stocare de 1.000.000 de metri cubi de deşeuri şi va putea fi folosit peste 20 de ani. Este vorba despre o suprafaţă de 15 hectare și o suprafaţă construită de 1.921 de metri pătraţi. Vor fi platforme betonate, spaţiu de recepţie deşeuri, clădire administrativă, garaj şi service auto, hală de sortare cu linie tehnologică pentru sortarea manuală organizată pe 12 posturi dispuse de o parte şi de alta a benzii rulante. Vor mai fi o staţie de spălare, sistem de colectare şi a biogazului cu digestor pentru producerea energiei electrice și un sistem de colectare şi epurare a levigatului.
Sistemul va mai include o staţie de tratare mecano-biologică şi o linie de sortare la Galaţi, o staţie de compostare la Tecuci şi o linie de sortare şi o staţie de transfer la Târgu Bujor. În proiect sunt prevăzute şi pubele și autospeciale pentru colectarea din comune plus containere mari pentru transferul de la o localitate la alta. Potrivit președintelui CJ Galați, Costel Fotea, depozitul de la Valea Mărului va fi inaugurat în 2022, iar celelalte obiective vor fi finalizate în 2023.
România va primi peste 77 milioane euro pentru un sistem de gestionare a deşeurilor din Galaţi. Este vorba despre politica de coeziune a UE și despre o investiție pentru un sistem mai eficient și mai durabil, o investiție pentru un viitor al unei Românii mai sănătoase.
Investiţia va oferi un serviciu de gestionare a deşeurilor mai integrat, mai eficient şi mai sustenabil, îmbunătăţind calitatea mediului, în beneficiul a peste 500.000 de locuitori, scrie Agerpres.
Doar 45% din locuitorii Galațiului rural au acces la servicii de salubrizare
În data de 4 martie, Comisia Europeană a aprobat o investiție de peste 77 de milioane de euro din Fondul de coeziune pentru îmbunătățirea sistemului de colectare, tratare și reciclare a deșeurilor în județul Galați.
Astfel, aproximativ 500.000 de locuitori vor cunoaște un altfel de mediu și vor avea acces la servicii de salubrizare, începând cu anul 2021.
Investiția îi vizează, în primul rând, pe locuitorii din zonele rurale, de menționat fiind faptul că prea puțini locuitori de la sat au acces la aceste servicii, proporția fiind de doar 45%.
Cu ajutorul noii infrastructuri se va pune accent pe reutilizarea şi reciclarea deşeurilor de hârtie, metal, plastic, sticlă şi lemn şi va reduce deşeurile care ajung la depozitele de deşeuri.
Investiție în Galați: noi locuri de muncă
Mai mult decât atât, se va putea face o diferență vitală, prin tratarea corespunzătoare a deşeurilor domestice periculoase şi a deşeurilor voluminoase.
De asemenea, o investiție duce la o altă investiție, estimându-se că vor fi disponibile aproximativ 300 de locuri de muncă noi în perioada de construcție. Alte 380 de posturi vor deveni disponibile pe parcursul fazei operaționale.
”Această investiție în cadrul politicii de coeziune va contribui la îmbunătățirea sănătății și a calității vieții persoanelor care locuiesc în județul Galați. Va îmbunătăți și mediul prin reciclarea materialelor altfel irosite și va stimula dezvoltarea biodiversității locale și a activităților economice”, a declarat Elisa Ferreira, comisarul pentru coeziune și reforme.
Grădina zoologică din România ”evoluează” de la imaginea unei traume constante, la imaginea sfârșitului: animalele ”în surplus” vor fi parte dintr-un proiect de modificare a legii zoo și a acvariilor publice.
Un amendament gândit de doi parlamentari PNL, amendament care va permite sacrificarea animalelor din grădinile zoologice, decide că este mereu loc de și mai rău în România.
Conform noii forme a legii, grădinile zoologice pot vinde animalele „pentru sacrificare unităților autorizate în acest sens”, dar și către asociațiile de vânătoare și circuri.
Dacă locul animalelor este la zoo, locul politicienilor ar trebui să fie la circ
Conform proiectului inițiat de Calotă Florică Ică și Maria Stoian, deputați PNL, Legea Grădinilor zoologice și acvariilor publice nr. 191/2002 va fi modificată pentru a include amendamentul 12-1: „Surplusul prevăzut la art.12 alin.(2) lit.b) poate fi folosit pentru popularea/repopularea complexurilor de vânătoare, manejurilor si circurilor sau vândut pentru sacrificare unităților autorizate în acest sens”.
Este vorba despre „surplusul de exemplare din speciile sălbatice provenite din înmulțirea in captivitate, pentru care condițiile de păstrare în grădinile zoologice nu mai sunt conforme, fiind refuzat în scris transferul acestora la alte unități similare”.
Dacă oamenilor le place la zoo, animalelor, nu
Sunt crescute în condiții mizerie, cunosc foamea și o captivitate eternă și au ca singur scop să distreze atât adulți, cât și copii. Un chin trăit în ani se continuă cu alt chin. De la grădina zoologică vor ajunge la circ, vor fi vânate sau sacrificate.
Cei doi parlamentari care, cel mai probabil, privesc și ei drama ca pe o distracție, motivează, în expunerea de motive a proiectului, că animalele se înmulțesc în captivitate și „trăiesc în condiții de stres și presiune”.
Și cum tratează PNL stresul? Cu alt stres. Sau, și mai ușor, îl tratează prin măcelărire, vânătoare sau circ. Circul, care de altfel ar fi trebuit să fie ilegal în România, va ”adăposti” animalele de la zoo pentru amuzamentul indivizilor care nu sunt departe de Calotă Florică Ică sau Maria Stoian.
Dragostea PNL pentru animale trece prin stomac
”Ică Florică Calotă este un politician care nu s-a remarcat prin nimic niciodată. Cu toate astea, a avut suficient fler pentru a orienta bine şi a găsit întotdeauna modalităţi eficiente pentru a se urca în funcţii înalte, în ciuda gabaritului considerabil”, scrie Liber în Teleorman.
Și, cel mai probabil, pentru a menține acel gabarit considerabil, politicianul cacofonie, se gândește la soarta animalelor cu o dragoste care trece prin stomac.
Pentru el și pentru mulți alții ca el, carnea de urs, de cerb sau căprioară are alt gust atunci când intervine suferința.
O amendă sau mai multe: probabil unica soluție la care românul pare să reacționeze. Educația nu se poate face decât prin prisma financiară, iar poluarea este pedepsită printr-o gaură în bugetul personal.
Se întâmplă, de data aceasta, în Maramureș, unde Inspectorii Administraţiei Bazinale de Apă (ABA) Someş-Tisa au sancţionat o societate cu amendă contravenţională în valoare de 120.000 de lei.
Motivul este poluarea. Aceeași poluare care ajunge zilnic în titlurile știrilor. De această dată, este vorba despre poluarea cu ape de mină a trei cursuri de apă din judeţul Maramureş.
Deși a fost considerată un ”accident”, mai multe râuri au fost afectate. Incidentul a fost oprit la timp, dar rămâne deschisă problematica impactului minier istoric asupra cursurilor de apă.
Conform purtătorului de cuvânt al Administraţiei Bazinale de Apă (ABA) Someş-Tisa, citat de Agerpres, societatea nu a luat măsurile operative pentru înlăturarea cauzelor şi efectelor poluării, care sunt prevăzute în planul de prevenire şi combatere a poluărilor accidentale. Acesta este parte integrantă din documentaţia tehnică care a stat la baza obţinerii autorizaţiei de gospodărire a apelor, arată Agerpress.
Cristina Vădan, purtătorul de cuvânt al instituției a declarat că sancţiunea a fost aplicată pentru evacuarea apelor de mină neepurate în emisarul Valea Roşie. Aceasta a precizat că, în data de 17 februarie 2021, apele au ajuns, prin galeria minieră, mai întâi în râul Băiţa, apoi în râul Lăpuş şi în Someş.
”Amenda a fost aplicată conform principiului ‘Poluatorul plăteşte’, în urma controlului la faţa locului şi pe baza analizelor efectuate, care au evidenţiat depăşiri ale valorilor normale la indicatorii de calitate. Pe aceste râuri se pot înregistra valori crescute ale poluanţilor specifici acestor zone (cupru, zinc), precum şi ale metalelor grele (cadmiu, plumb şi nichel), dacă nu se iau măsuri pentru eliminarea poluării istorice, respectiv investiţii pentru epurarea apelor de mină”, a explicat purtătorul de cuvânt.
Învățăm de mici că fiecare greșeală se plătește. Cumva, în timp, uităm (sau preferăm să uităm) această realitate. Poluarea mediului nici măcar nu se poate numi ”o mică greșeală”. E o acțiune care are repercusiuni, pe termen lung, asupra noastră, a tuturor.
Și, dacă altfel nu putem învăța că nu avem dreptul să distrugem mediul, măcar prin puterea (sau de frica) amenzilor putem începe să-l respectăm.
Ca să ajungi din București în Sinaia ai nevoie de aproximativ două ore de condus și, în urma statisticilor, stațiunea de pe Valea Prahovei i-a tentat mereu pe locuitorii Capitalei. E aproape, e relativ ieftină și obiectivele turistice pot fi bifate în doar un weekend.
Sinaia înseamnă am fost la munte/am făcut un city break sau am pus pe pauză haosul urban și am respirat, pentru o zi sau două, aer de munte.
Nu doar la îndemâna bucureștenilor, Valea Prahovei este cunoscută ca fiind zona cu cele mai renumite regiuni cu caracter turistic din munții României.
Dacă ești șofer și nu depinzi de CFR, poți ajunge în Sinaia destul de rapid, indiferent dacă locuiești în București, Brașov, Galați, Buzău sau Ploiești. Lista continuă, dar cuvintele cheie rămân volanul și absența unui trafic bară la bară.
Sinaia: un autoportret mizer al turistului român
Spunem ”volanul” pentru că turiștii cu autoturism personal iubesc deplasările și iubesc natura, dar o iubesc selectiv. Se laudă cu pozele ”de la munte” dar, tot ”la munte”, lasă amprenta picnicului în familie, iar imaginile sunt revoltătoare, dezolante și semnele clare ale lipsei de civilizație.
Respectivii iau cu asalt DN1 și aleg muntele, mai ales în weekenduri. Aleg aerul curat de munte, dar sunt incapabili de a păstra curățenia muntelui.
Foto: Observatorul Prahovean
Sunt dintre cei care cer autostrăzi, cărora nimic nu le convine, care sufocă traficul înspre și dinspre munte, dar care nu au nici cea mai mică urmă de bun simț. Doar ei contează, totul li se cuvine și au doar drepturi, precizează Observatorul Prahovean.
Râul Prahova: poluare, gunoi și lipsa unei educații primare
La sfârșitul lunii februarie, reprezentanții de la Apele Române menționau într-o postare pe Facebook că în râul Prahova au ajuns ape uzate neepurate.
Incidentul a survenit după ce peretele exterior al bazinului decantor primar al stației de epurare din Sinaia s-a prăbușit în timpul execuției unor lucrări de reabilitare.
La ”accident” se adaugă și unele ”accidente umane” cărora le lipsește noțiunea de educație. Iar partea revoltătoare este că, oricât ai încerca, oricâte exemple ai aduce, oricâte manifeste ai alege să scrii, mulți români rămân imposibil de educat.
Sărbătorim Ziua Mondială a Vieții Sălbatice în fiecare an, pe data de 3 martie. Această dată a fost stabilită în momentul în care a fost semnată Convenția privind comerţul internaţional cu specii ale faunei şi florei sălbatice pe cale de dispariţie (CITES). La nivel global, aceasta protejează 38.700 de specii de animale şi plante.
Cu toate acestea, de Ziua Mondială a Vieții Sălbatice (World Wildlife Day), panda, ursul brun, leul, pescărușul, vulturul, albina și multe altele au dispărut din logourile unor branduri cunoscute din România.
Deși aceste specii sunt protejate și se încearcă în permanență menținerea lor în natură, declinul nu poate fi ignorat. Acest declin este anual, natura are de pierdut în fiecare minut, în fiecare secundă și, oricât ne-am dezvinovăți, noi suntem cei responsabili.
Ziua în care trebuie să înțelegem că unele specii pot rămâne la stadiul de amintire
Dacă analizăm datele susținute de ”Raportul Planeta Vie 2020”, vom ajunge la concluzia că fiecare raport reprezintă un sistem de alarmă. Pentru prima dată în cei 60 de ani de când a fost fondată ca organizație de conservare a naturii sălbatice, WWF renunță la ursul panda din logo. Eforturile de conservare ale WWF încep să dea roade pentru panda, populația crescând de la aproape o mie de exemplare în sălbăticie în anii ‘70, la 1.864 acum. Însă nu același lucru se poate spune despre toate speciile, preciează Europa FM.
Ursul Panda, gorilele din Congo, papagalul gri african sau populațiile de sturioni: iată doar câteva exemple de specii care suferă, dispar și, dacă păstrăm ritmul distrugerii, vor deveni simple imagini din cărțile de zoologie.
Angajamentul față de mediu: zilnic, constant și mediatizat
Peste 40 de branduri internaționale și 15 branduri din România își arată angajamentul față de mediu și renunță temporar la speciile de animale și plante din logo: Zumm, Ivan Pescar, Zăganu, Garanti BBVA, Mega Image, Ursus, Animest, Centrul de Diagnostic și Tratament Provita, Romfish, Propark, România Sălbatică, Wildlife Romania, Bear Again, ACDB, Humane Society International, mai menționează sursa citată.
De asemenea, cu ocazia Zilei Mondiala a Vieții Sălbatice, Klaus Iohannis a transmis un mesaj public în care precizează că ”este esențial ca societatea civilă, media și cetățenii să rămână vigilenți și implicați activ în protejarea pădurilor și a vieții sălbatice”.
