Buclele climatice fatale s-ar putea declanșa mai devreme decât se credea. „Punctele de vârf” ale climatului, cum ar fi dispariția pădurii tropicale amazoniene sau topirea calotei de gheață Groenlandei, ar putea avea loc în 15 ani, conform Live Science.
În climatologie, un „punct de vârf” este pragul dincolo de care un sistem climatic localizat se schimbă ireversibil. De exemplu, dacă gheața din Groenlanda s-ar topi, s-ar reduce, de asemenea, zăpada în nordul insulei.
Cu toate acestea, știința din spatele acestor transformări dramatice este prost înțeleasă și adesea se bazează pe modele suprasimplificate. Acum, o nouă cercetare a demonstrat că aceste lucruri se pot întâmpla mult mai devreme decât se credea. Studiul a fost publicat pe 22 iunie în Nature.
„Peste o cincime din ecosistemele din întreaga lume sunt în pericol de a se prăbuși”, a declarat Simon Willcock, profesor de durabilitate la Universitatea Bangor din Marea Britanie.
„Cu toate acestea, problemele în curs și evenimentele extreme interacționează pentru a accelera schimbările rapide. Ele ar putea fi în afara controlului nostru. Odată ce acestea ajung la un punct de cotitură, este prea târziu”, a mai spus el.
Spre deosebire de legătura dintre arderea combustibililor fosili și schimbările climatice, studiul punctelor critice este o știință tânără și controversată.
Pentru a înțelege modul în care creșterea temperaturilor și alți factori de stres de mediu ar putea determina distrugerea ecosistemelor complexe, oamenii de știință folosesc modele computerizate pentru a simplifica dinamica ecosistemelor. Acest mod de lucru le permite să prezică soarta anumitor ecosisteme. De asemenea, se încearcă să se afle și când ar putea fi atinse punctele de vârf.
Punctele de vârf ar putea avea loc mai devreme
Grupul Interguvernamental pentru Schimbări Climatice a precizat recent că pădurea tropicală amazoniană ar putea atinge un punct de vârf care o va transforma într-o savană până în 2100. Totuși, cercetătorii din spatele noului studiu spun că această predicție este prea optimistă.
Potrivit cercetătorilor, cele mai multe studii construiesc modele pentru a se concentra asupra unui factor predominant al colapsului. În cazul Amazoniei este, de exemplu, defrișarea pădurilor tropicale. Cu toate acestea, ecosistemele nu se confruntă cu o singură problemă. Ele cumulează un roi de factori destabilizatori care se compun reciproc. De pildă, Amazonul se confruntă și cu creșterea temperaturii, degradarea solului, poluarea apei și stresul hidric.
Pentru a investiga modul în care aceste elemente interacționează și dacă aceste interacțiuni pot, de fapt, grăbi dispariția unui sistem, oamenii de știință din spatele noului studiu au construit modele computerizate ale două ecosisteme de lacuri și două păduri. Unul dintre acestea a modelat inclusiv prăbușirea civilizației pe Insula Paștelui. Modelele au fost rulate de peste 70.000 de ori cu ajustări continue ale variabilelor.
Și chiar și atunci când cauza principală a prăbușirii nu a fost lăsată să crească în timp, 15% dintre prăbușiri s-au produs doar din cauza noilor elemente.
„Principala noastră constatare din patru modele ecologice a fost că ecosistemele s-ar putea prăbuși cu 30-80% mai devreme, în funcție de natura stresului suplimentar”, a declarat coautorul John Dearing, profesor de geografie fizică la Universitatea Southampton din Marea Britanie
„Așadar, dacă s-ar fi prognozat puncte de vârf anterioare pentru 2100 (adică peste 77 de ani), sugerăm că acestea s-ar putea întâmpla cu 23 până la 62 de ani mai devreme, în funcție de natura tensiunilor”, a mai zis el.
Costuri sociale și economice uriașe
Prin urmare, costurile sociale și economice semnificative ale schimbărilor climatice ar putea veni mult mai devreme decât ne așteptam. Guvernele ar avea chiar mai puțin timp pentru a reacționa decât se credea inițial.
„Acest lucru are implicații profunde pentru percepția noastră asupra riscurilor ecologice viitoare”, a spus coautorul Gregory Cooper, cercetător în sistemele climatice la Universitatea din Sheffield din Marea Britanie.
„Deși în prezent nu este posibil să se prevadă cum se vor conecta punctele de vârf induse de climă și efectele acțiunilor umane locale asupra ecosistemelor, descoperirile noastre arată potențialul de a se consolida una pe cealaltă. Orice presiune în creștere asupra ecosistemelor ar putea avea consecințe periculoase”, a mai spus Cooper.
